Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: RĂSĂRI

  Vezi și:EST, RĂSĂRITOR, ORIENT, RĂSĂRIRE, RĂSĂRITEAN, ZORI, ÎNCOLȚI, ÎNCOLȚIT, CANICULĂ, COPILEȚ ... Mai multe din DEX...

RĂSĂRIT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

RĂSĂRÍT^1, răsărituri, s.n. 1. Faptul de a răsări. ** Trecere a unui astru la orizont; momentul apariției unui astru la orizont; spec. moment al zilei când răsare Soarele. ** Fig. Începutul unei ere sau al unei vieți noi. 2. Punct cardinal situat în partea orizontului de unde răsare Soarele; est. 3. Țară, ținut așezat în direcția răsăritului (2) față de un punct de reper dat; orient; (colectiv) popoarele dintr-un astfel de ținut sau dintr-o astfel de țară. * Expr. Răsăritul și Apusul = lumea întreagă. - V. răsări.

Sursa : DEX '98

 

RĂSĂRÍT^2, -Ă, răsăriți, -te, adj. 1. (Despre plante) Care a ieșit din pământ; încolțit^2. ** (Despre copii) Care s-a dezvoltat mai mult; mai mare (cu puțin) decât alți copii. 2. Care depășește măsura comună, obișnuită; fig. mai deosebit, mai de seamă; valoros. - V. răsări.

Sursa : DEX '98

 

Răsăritamurg, apus, asfințit, vest

Sursa : antonime

 

RĂSĂRÍT adj. v. crescut, dezvoltat, măricel, mărișor.

Sursa : sinonime

 

RĂSĂRÍT s. 1. răsărire. (\~ul lunii.) 2. v. est. 3. v. germinație.

Sursa : sinonime

 

RĂSĂRÍT adj. (BOT.) germinat, încolțit. (Plantă \~.)

Sursa : sinonime

 

răsărít s. n., pl. răsăríturi

Sursa : ortografic

 

RĂSĂRÍT^2 \~uri n. 1) Parte a orizontului de unde răsare Soarele; est. 2) Punct cardinal care corespunde acestei părți a orizontului; est. 3) Spațiu geografic aflat în direcția acestui punct cardinal; orient; est. 4) Moment când răsare Soarele. /v. a răsări

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru RĂSĂRIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 651 pentru RĂSĂRIT.

George Topîrceanu - Mi-a răsărit în suflet dorul...

George Topîrceanu - Mi-a răsărit în suflet dorul... Mi-a răsărit în suflet dorul... de George Topîrceanu Mi-a răsărit în suflet dorul Ca o plăpândă floare-albastră, Și-ntr-un amurg de seară dulce A înflorit iubirea noastră, — Dar tu te-ai îngrijit, iubito, Mai mult de floare, ca de glastră... În taina nopților tăcute, Când clipele se pierd mai greu, Eu am hrănit cu lacrimi floarea Ce-ntinerind creștea mereu, Dar azi chemând uitarea sfântă Smulg floarea sufletului

 

Gheorghe Asachi - Meditație

Gheorghe Asachi - Meditaţie Meditație de Gheorghe Asachi Dacă soarele acufundă în ochean a sa făclie, Pe munte m-așez, la umbra învechitului stejar, Și duioasa a me privală o preumbl pe-astă câmpie Din a căria felurime mii de zugrăveli răsar. Râul dincoace răsună cu spumoase unde înalbite, Ce-ntre maluri înfloriți șărpind fuge împregiur, Lacul dincolo întinde a sale ape adormite Sau al sării ste răsare din a ceriului azur. De păduri posomorâte acea culm-încununată S-aurează încă de raze ce lucesc din a lor tron, Ș-amu carul cel de abur din umră întunecată Să ridică ș-înalbează geana a lui horizon. De-altă parte acea tăcere și văzduhul să dispică De sunet melanholiii călăuz lui călător, Ș-amorțitul clopot iarăș din zidire acea gotică Sara al său conțert adauge spre uietul muritor. Dar acestor zugrăvele în inima me împietrită Toate haruri și plăcere au încheiet a mele sorți. Privesc lume ce o asamăn cu o umbră rătăcită, Căci a viețuirei soare nu încălzește pe-acei morți. În zădar din munte în munte eu preumbl a ...

 

Gheorghe Asachi - Sirena lacului

Gheorghe Asachi - Sirena lacului Sirena lacului de Gheorghe Asachi Informații despre această ediție Imitație dupre o tradiție poporană. De la curtea unui sat, Prin preluca cea umbroasă. Întristat-au alergat Fata-Irina cea frumoasă ; De plîns ochiu-i roura, În vînt păru-i flutura. Cînd din luncă a trecut Unde-un rîu în lac s-afundă, Fata-Irina a stătut Și, uitîndu-se la undă, A ei dalbe mîni a frînt Și a zis acest cuvînt : „Voi, ce-n ist palat undos Locuiți, o, surioare, Bocetul meu cel duios Ascultați ș-a mea plînsoare ! Cel ce-amorul mi-a giurat, Aleu, azi m-a îngînat. Pe al nostru domnișor Am iubit cu duioșie, Trainic mi-a giurat amor, Că m-a lua de soție ; Dar credința a calcat. De soț ala ș-a luat. Fie deci el fericit C-o mai nobilă soție, Ce ambiți-a sortit, Dar la mine să nu vie, Să derîdă-acum și ea Plînsul și durerea mea ! Pentru-o fată ce-a perdut Fericirea-n ...

 

Gheorghe Dem Theodorescu - Soarele și luna

Gheorghe Dem Theodorescu - Soarele şi luna Soarele și luna Baladă populară culeasă de Gh. Dem. Teodorescu . Lacul-Sărat — Brăila Foaie de cicoare, În prunduț de mare Iată că-mi răsare Puternicul Soare. Dar el nu-mi răsare, Ci va să se-nsoare; Că mi-a tot umblat Lumea-n lung și-n lat, Țara Românească Și Moldovenească Lungiș, Curmeziș, Măre, nouă ai, Tot pe nouă cai; Patru-a ciumpăvit, Cinci a omorât Și tot n-a găsit Potrivă să-i fie Vro dalbă soție; Făr’ de mi-a găsit Și mi-a nimerit, La nouă argele, Nouă feciorele, În prunduț de mare, Pe unde răsare. A mai mititică, Ca o floricică, În mijloc ședea, La lucru lucra, Pe toate-ntrecea; Că ea tot țesea, Țesea, -nchindisea, Și ea se numea Ileana Simzeana, Doamna florilor Ș-a garoafelor, Sora Soarelui, Spuma laptelui. Soare răsărea, Și Soare-mi venea L-a gură d-argea. Cu dânsa vorbea, Frumos c-o-ntreba, Din gură-i zicea — Ileană, Ileană, Ileană Simzeană, Doamna florilor Ș-a garoafelor, Sora Soarelui, Spuma laptelui, Țeși ...

 

Mihai Eminescu - Povestea Dochiei și ursitorile

Mihai Eminescu - Povestea Dochiei şi ursitorile Povestea Dochiei și ursitorile de Mihai Eminescu Crește iarba, mări, iară, Bătută de vânt de vară Unde mi-i pădurea rară. Dar în iarba cea frumoasă N-a intrat vrodată coasă Unde mi-i pădurea deasă. De desișul din pădure Nu s-atinse vro secure. Cât de naltu-i, cât de mare, Nicăieri nu vezi cărare, De și-ar pierde urmele Ciobănași cu turmele. La temei de codri deși Nu-i cărare ca să ieși, Ci-i rariște de brazi Și un ochi voios de iaz Și doi tei ca niște frați, La tulpină depărtați, La vârfuri amestecați. Iar la umbra celor tei Mi s-arată un bordei, Frunza cade de pe ei Scuturată, resfirată, Pe cărare aruncată. Iar pe prispă, singurea, Văduvioară tinerea, C-un picior îmi legăna Copilaș înfășățel, Ce îi râde frumușel. Și cum codrul se frământă, Ea își cântă, ea-și descântă, Legănând dintr-un picior Îi zicea încetișor: ­ Nani, nani, puișor, Nani, nani, copilaș, O poveste spune-ț-aș, O poveste drăgălașă, Ca să-mi crești voinic în fașă. Tată-meu era cioban, Câte clipe-s într-un an Tot atâția baci avea, Cu mii ...

 

Vasile Alecsandri - Sentinela română

Vasile Alecsandri - Sentinela română Sentinela română de Vasile Alecsandri Poem istoric Românul nu piere. I Din vârful Carpaților, Din desimea brazilor, Repezit-am ochii mei Ca doi vulturi sprintenei Pe cea vale adâncită Și cu flori acoperită, Ce se-ntinde ca o ceață Pân în Dunărea măreață Și de-acolo-n depărtare Pân în Nistru, pân în Mare. Iar pe cel amar pustiu Cu văzutul ce-ntâlnii? Întâlnii viteaz oștean, Purtând semne de roman, Falnic, tare ca un leu Și cu chip frumos de zeu. Brațu-i stâng era-ncordat Sub un scut de fier săpat Ce ca soarele sorea Și pe care se zărea O lupoaică argintie Ce părea a fi chiar vie, Și sub fiară doi copii Ce păreau a fi chiar vii. Mâna-i dreaptă ținea pală; Iar pe cap purta cu fală Coif de aur lucitor, Ca un zeu nemuritor. Cel viteaz era călare Pe-un cal alb în nemișcare, Și, ca dânsul, neclintit Sta, privind spre răsărit. Numai ochii săi mișca, Vulturește-i alerga, Pe cea zare cenușie, Lungă, tainică, pustie, Unde, ca prin vis trecând S-auzea din când în când Vuiet surd, grozave șoapte Ce veneau din miazănoapte, ...

 

Ștefan Octavian Iosif - La arme

Ştefan Octavian Iosif - La arme La arme de Ștefan Octavian Iosif Veniți, viteji apărători ai țării! Veniți, căci sfânta zi a răsărit: E ziua mare a reînălțării Drapelului de gloanțe zdrențuit! Veniți din toate unghiurile zării, Să cucerim ce-avem de cucerit! La arme, cei de-un sânge și de-o lege! La arme, pentru neam și pentru rege! Când Patria ne cheamă sub drapel, Datori sunt toți copiii ei s-alerge, Să-l apere, să moară pentru el! Ce credeți voi, noroade nesătule, Că nu ne poartă grijă Cel-de-Sus! N-am înfruntat noi năvăliri destule Din miazănoapte, răsărit și-apus! Adună-ți, rege, oștile și du-le La biruință-așa cum le-ai mai dus! La arme, cei de-un sânge și de-o lege! La arme, pentru neam și pentru rege! Când Patria ne cheamă sub drapel, Datori sunt toți copiii ei s-alerge, Să-l apere, să moară pentru el! Cu-al nostru sânge-am scris al nostru nume În cartea gloriosului trecut: Și mulți dușmani ar vrea să ne sugrume, Dar până când mai stau Carpații scut Acel ce ne va șterge de pe lume Să știe toți că ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Mandolinate

Ştefan Octavian Iosif - Mandolinate Mandolinate de Ștefan Octavian Iosif I Când l-a zărit, Venea în sus Din răsărit, Ea — din apus. De nu mă-nșel, Era-n april: Copil și el, Și ea copil! Cum s-au văzut, Dragi și-au căzut. Cum și-au zâmbit, Și s-au iubit. Și-au hoinărit În jos și-n sus, Spre răsărit Și spre apus... Dar ceasul cel Fatal veni — Ea râse, el Îngălbeni: S-au despărțit; Și ea s-a dus Spre răsărit, El — spre apus... II Te prind Fiori Privind La flori Vai, când Mai treci Pe vechi Poteci Și vezi Trecând Perechi La braț, Și cum Te-abați Din drum, Oftezi Și-ți chemi În gând Un blând Profil, Și gemi Plângând Nebun, Ca un Copil! III Eu știu cât sânt De efemer — Un fulg în vânt — Dar până pier, Vreau să te cânt! Un cântec sfânt Cum n-a sunat Mai minunat Nici pe pământ Și nici în cer... Și-atâta-ți cer În schimb, ca preț: Doar să zâmbești Când trist, pe drum, Îl întâlnești Pe cântăreț — Tu numai cum Știi să

 

George Coșbuc - Cântece (Coșbuc)

George Coşbuc - Cântece (Coşbuc) Cântece de George Coșbuc Cuprins 1 XXXI 2 XXXIV 3 XXXVII 4 XLII 5 XLIV 6 XLV XXXI Mama zice din Scriptură: Dacă doi prieteni ai, Vrând să dai a ta avere Unuia, cărui s-o dai? Unul tace, altul cere; Cest din urmă-i prefăcut Dă-o dar cui n-a cerut! Eu explic cuvântul mamei: Mamă, eu te-am priceput! Tu-mi ești dragă, tu și-o fată! Tu-mi tot ceri să te sărut, Ea nu-mi cere niciodată. Și, după scriptura ta, Ghici, pe cine-aș săruta? XXXIV Era în noaptea Învierii, Îngenuncheatului popor I se cânta legenda sfântă A marelui Mântuitor. Nepăsător eu stam de-alături Privind modernii cărturari O copiliță-ngenuncheată Mă tot privea cu ochii mari. Văzând că singur în picioare Așa nepăsător rămân, Mi-a zis naiv și cu mustrare: Da ce? matale ești păgân? A fost un fulger mititica Și în genunchi eu am căzut Ca un fricos în fața morții; Și-n clipa asta am crezut! XXXVII Când vii, la pălărie port Și eu o floare; Când îmi zâmbești, în pieptu-mi mort Răsare soare; ...

 

George Coșbuc - Dorobanțul

George Coşbuc - Dorobanţul Dorobanțul de George Coșbuc Publicată în Albina , 1900, nr. 1 (1 oct.) Strecurați prin plumbi și săbii, dorobanții drum deschid. Inimoși s-azvârl prin șanțuri și de-a valma sar pe zid. Și era prin șanț pierire și văzduhul tremura, Iar dincolo, prin redută, moartea cea de veci era. Tropot de picioare multe, fum și abur ca-ntr-un iad, Vuiet cum îl fac prin baltă cei ce-alunecă și cad. Dar roiau mereu flăcăii răsăriți ca din pământ, Valuri ce-necau reduta, scufundându-se-n mormânt. Unul singur în roirea de viteji, un dorobanț, Zăbovea trudit pe-o scară, răsărit și el din șanț. Cei sosiți, cu scări, în juru-i își făceau în grabă rost Și treceau, urmându-i alții, iar el tot pe unde-a fost. Apucase strâns cu dreapta parapetul, ca-n asalt, Dar era prea slab, pesemne, zidul lunecos și nalt. Iat-un căpitan, din urmă, aducând în foc pe-ai lui, Dă de el. Cu sârg, băiete! Ce-ntârzii de nu te sui? El abia-și întoarce capul. N-am putere să mă urc. Mă trudesc cu stânga numai! Bată-l Dumnezeu de turc! Ții la ...

 

George Coșbuc - Prahova

George Coşbuc - Prahova Prahova de George Coșbuc Publicată în Lumea ilustrată , 1892, nr. 23 Din pământ, din locuința Mamei tale, ieși zâmbind, Prahova! Și stai mirată Și te tremură dorința Să vezi lumea cu lumină! Inima de plâns ți-e plină; Ochii tăi spre soare cată Și-ai tăi ochi mai vii s-aprind. În pământ cât e de rece Și-n pământ nu vezi nimic Nu te mai întoarce-acasă! Eu pe drum te voi petrece Cu povești și cu povețe, Voi cânta a ta frumsețe! Lasă lumea ta, o lasă, Tu frumoasă, eu voinic! Vino-ncet pe-aici, iubită! Adă mâna, să nu cazi Peste pietrele din cale! Tu tresari de fericită Și-mbătată de viață; Soarele-ți răsare-n față Haid-acum fugind la vale Printre șoptitorii brazi. Ce frumos se-mbracă dealul Cu flori roșii pe-unde treci! Îți întâmpină sosirea Munții ce despart Ardealul, Codrii vechi și plini de noapte, Luncile cu mii de șoapte. Râzi cu hohot la privirea Neguroșilor Buceci? Uite-acum cât ești de mare, Uite ce frumoasă ești! Tu, sălbatico-ntre fete, Iată sate-acum în zare, Prahova, să fii cuminte! Ține cumpăt la cuvinte, Stăi și pune- ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RĂSĂRIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 24 pentru RĂSĂRIT.

EST

EST s . n . Unul dintre cele patru puncte cardinale , aflat în partea unde răsare soarele , opus vestului ; loc pe orizont unde răsare soarele ; p . ext . regiune situată în locul unde răsare soarele ; răsărit ^1 ,

 

RĂSĂRITOR

... RĂSĂRITÓR , - OÁRE , răsăritori , - oare , adj . ( Rar ; despre aștri ) Care răsare , care este în curs de a răsări . - Răsări

 

ORIENT

ORIÉNT s . n . Unul dintre cele patru puncte cardinale , situat în direcția în care răsare soarele ; răsărit , est ; p . ext . spațiul geografic situat la est față de un punct de referință ( îndeosebi Asia și estul Africii ) ; nume generic pentru țările sau popoarele din acest spațiu . [ Pr . : - ri -

 

RĂSĂRIRE

... RĂSĂRÍRE , răsăriri , s . f . Acțiunea de a răsări și rezultatul ei . - V. răsări

 

RĂSĂRITEAN

RĂSĂRITEÁN , - Ă , răsăriteni , - e , adj . De la răsărit ^1 , situat la răsărit ^

 

ZORI

... a constrânge ( pe cineva ) să facă ( ceva ) . ZORI ^1 s . m . pl . 1. Lumină care se arată pe cer înainte de a răsări Soarele ; timp al zilei când răsare Soarele ; faptul zilei , auroră . 2. ( Art . ) Numele unui dans popular care se joacă la nuntă ; melodie după care se ...

 

ÎNCOLȚI

... ÎNCOLȚÍ , încolțesc , vb . IV . I. Intranz . ( Despre plante ; la pers . 3 ) A da colț , a răsări

 

ÎNCOLȚIT

ÎNCOLȚÍT^2 , - Ă , încolțiți , - te , adj . 1. ( Despre plante ) Răsărit ^2 , germinat . 2. Mușcat , prins cu colții . ÎNCOLȚÍT^1 s . n . Faptul de a încolți ; încolțire . - V.

 

CANICULĂ

CANÍCULĂ , canicule , s . f . 1. Perioadă în care steaua Sirius răsare și apune o dată cu soarele ( 22 iulie - 23 august ) . 2. Căldură dogoritoare specifică zilelor calde de vară ; arșiță , zăpușeală ,

 

COPILEȚ

COPILEȚ , copileți , s . n . Vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului ; p . ext . copil ^2 ( 1 ) . - Copil ^2 + suf . -

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...