Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru F����I��
Rezultatele 251 - 260 din aproximativ 742 pentru F����I��.
... MULȚUMÍT , - Ă , mulțumiți , - te , adj . , s . f . , prep . 1. Adj . Care se simte bine , căruia nu - i lipsește nimic ; satisfăcut , îndestulat . 2. S . f . ( Înv . și pop . ) Recunoștință ( exprimată prin cuvinte sau prin recompense materiale ) ; ( concr . ) ceea ce se oferă drept răsplată . 3. S . f
... LUMINOZITÁTE , luminozități , s . f . 1. Însușire a unui corp de a fi luminos ( I 1 ) ; strălucire . 2. Însușirea unui loc , a unei incinte etc . de a fi luminoase ( I
... URLUITOÁRE , urluitori , s . f . Mașină cu care se urluiesc boabele sau turtele furajere de semințe oleaginoase . [ Pr . : - lu - i - . - Var . : uruitoáre s . f
... HÂRȘÂITÚRĂ , hârșâituri , s . f . 1. Tăietură însoțită de un zgomot caracteristic . 2. Hârșâit . [ Pr . : - șâ - i - . - Var . : hârșcâitúră , hârjâitúră s . f
... CĂLĂÚZĂ , călăuze , s . f . 1. Persoană care însoțește pe cineva spre a - i arăta drumul și spre a - i da indicațiile sau explicațiile necesare ; ghid . 2. Persoană care îndrumează într - o acțiune , într - un domeniu de cercetare etc . ; conducător , îndrumător . 3. Îndreptar , ghid . [ Var ...
... PESCUITÓR , - OÁRE , pescuitori , - oare , s . m . și f . 1. Persoană care pescuiește ( 1 ) ; spec . pescar ( I ) . Pescuitor de perle . 2. Fig . ( Fam . ) Persoană care caută cu insistență să obțină ceva ; vânător . [ Pr . : - cu - i
... JUPUITÓR , - OÁRE , jupuitori , - oare , adj . , s . m . și f . ( Adesea fig . ) ( Persoană ) care jupoaie . [ Pr . : - pu - i - - Var . : ( reg . ) jupitór , - oáre adj . , s . m . și f
... CAROTENOÍDĂ , carotenoide , s . f . Substanță colorantă naturală galbenă , portocalie sau roșie . [ Pr . : - no - i - ] - Var . : carotinoíd s . n . , carotinoídă s . f
... ȘUȘUITÚRĂ , șușuituri , s . f . Șușuit . [ Pr . : - șu - i
... ȚISTUITÚRĂ , țistuituri , s . f . Țistuială . [ Pr . : - tu - i
... ȚOPĂITÚRĂ , țopăituri , s . f . Țopăială . [ Pr . : - pă - i