Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GÂND
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 87 pentru GÂND.
EFEMERÍDĂ , efemeride , s . f . 1. Efemeră ( 2 ) . 2. ( La pl . ) Notițe ( de ziar sau de calendar ) care arată evenimentele petrecute în aceeași dată în ani diferiți . 3. ( La pl . ) Lucrare , sub formă de tabele , alcătuită cu anticipație de un observator astronomic și în care se indică pozițiile aștrilor și unele fenomene cerești din anul respectiv . 4. Fig . ( La pl . ) Lucruri , gânduri etc . trecătoare ; știri cotidiene de mică
EXTERIORIZÁ , exteriorizez , vb . I . Tranz . și refl . A comunica , a exprima , a manifesta gânduri , sentimente etc . prin cuvinte , gesturi , fizionomie . [ Pr . : - ri -
FIN ^2 , - Ă , fini , - e , s . m . și f . Persoană considerată în raport cu nașii săi ( de botez sau de cununie ) . FIN ^1 , - Ă , fini , - e , adj . 1. Care este foarte mic ; ( mic și ) delicat , plăcut la aspect , gingaș . 2. De ( cea mai ) bună calitate ( în ce privește materialul și execuția ) . 3. Fig . ( Despre idei , gânduri ) Subtil , ingenios ; ( despre organe de simț sau simțuri ) care percepe cele mai mici nuanțe ; ager ,
... FORMULÁ , formulez , vb . I . Tranz . A da o formă precisă unui gând
FRANCHÉȚE s . f . Faptul de a - și spune deschis gândurile ; calitatea de a fi franc ^3 ; sinceritate . [ Var . : franchéță s .
... omenesc , care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni , judecăți , teorii etc . 2. Factor ideal care constituie reflectarea realității obiective ; spirit , conștiință . 3. Idee , gând
GÂNDITÓR , - OÁRE , gânditori , - oare , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care este cufundat în gânduri , predispus la meditație ; îngândurat , meditativ . 2. S . m . și f . Persoană care reflectează asupra problemelor vieții ;
GRÍJĂ , griji , s . f . 1. Teamă sau neliniște simțite de cineva la gândul unei eventuale primejdii sau întâmplări neplăcute pe care le - ar putea îndura ; îngrijorare . 2. Interes deosebit , preocupare pentru cineva sau ceva , atenție acordată unei ființe , unei probleme
... ale cunoașterii logice ; noțiune , concept . 2. Principiu , teză cuprinzătoare , teză fundamentală , concepție , gândire , fel de a vedea . 3. ( În expr . ) Idee fixă = imagine , gând
IMPRÉSIE , impresii , s . f . Efect lăsat în conștiința omului de lucruri sau de întâmplări din jurul lui cu care vine în contact ; ( la pl . ) gânduri , imagini întipărite în
INDIRÉCT , - Ă , indirecți , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care nu este direct , care se produce , apare sau se obține prin mijlocirea cuiva sau a ceva . 2. ( Lingv . ; în sintagmele ) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație , caracterizat prin prezența în număr mare a elementelor de relație , prin lipsa afectivității etc . Complement indirect = parte de propoziție asupra căreia se răsfrânge în chip indirect ( 1 ) acțiunea verbului . Propoziție completivă indirectă = propoziție care îndeplinește în frază funcția de complement indirect . 3. ( Fin . ; în sintagma ) Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum . 4. ( Mil . ; în sintagma ) Tragere indirectă = tragere asupra unor ținte care nu se văd , dirijată cu ajutorul unor calcule