Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:FINE, FINI, FINEȚE, FINIȘ, PIELIȚĂ, PUF, CAȘMIR, FULG, NISIP, OMETIȚĂ ... Mai multe din DEX...

FIN - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

FIN^1, -Ă, fini, -e, adj. 1. Care este foarte mic; (mic și) delicat, plăcut la aspect, gingaș. ** (Despre țesături) Foarte subțire (și străveziu) 2. De (cea mai) bună calitate (în ce privește materialul și execuția). ** (Rar; despre metale) Curat, pur, neamestecat. 3. Fig. (Despre idei, gânduri) Subtil, ingenios; (despre organe de simț sau simțuri) care percepe cele mai mici nuanțe; ager, sensibil. ** (Despre zâmbet) Abia perceptibil. ** (Despre oameni) Cu purtări alese. - Din fr. fin.

Sursa : DEX '98

 

FIN^2, -Ă, fini, -e, s.m. și f. Persoană considerată în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). - Lat. *filianus.

Sursa : DEX '98

 

Fingrosolan, vulgar

Sursa : antonime

 

FIN, -Ă adj. 1. subțire, delicat. * mărunt. * curat, pur; neamestecat. 2. foarte sensibil, delicat. 3. (despre oameni) manierat, elegant, bine crescut. 4. (fig.; despre gânduri, idei) subtil, ingenios; isteț. (< fr. fin)

Sursa : neoficial

 

FIN adj. v. binecrescut, civilizat, manierat, politicos.

Sursa : sinonime

 

FIN adj. 1. v. vaporos. 2. mărunt. (Nisip \~; sare \~.) 3. v. selecționat. 4. v. superior. 5. v. sensibil. 6. v. delicat. 7. v. ales. 8. v. delicat. 9. rafinat, subtil. (Nuanțe \~.)

Sursa : sinonime

 

fin adj. m., pl. fini; f. sg. fínă, pl. fíne

Sursa : ortografic

 

fin s. m., pl. fini

Sursa : ortografic

 

FIN^2 \~ă (\~i, \~e) 1) (despre obiecte) Care este foarte mic; cu dimensiuni extrem de reduse. 2) Care denotă multă gingășie; plin de gingășie. Față \~ă. 3) Care se impune prin grosime foarte mică; foarte subțire (și transparent). Pânză \~ă. 4) Care se impune prin calitate foarte bună; de calitate superioară. Vin \~. 5) (despre persoane) Care se distinge prin comportament subtil; cu purtări alese; manierat. 6) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă o sensibilitate delicată; caracterizat prin nuanțe subtile. Aluzie \~ă. 7) (despre simțuri) Care vădește sensibilitate și rafinament; de acuitate puternică. Gust \~. 8) (despre metale) Care este de o mare puritate; foarte pur. 9) Care discerne cele mai subtile relații dintre lucruri; caracterizat prin subtilitate spirituală deosebită. Observație \~ă. /fin

Sursa : NODEX

 

FIN^1 \~ă (\~i, \~e) m. și f. (în ritualul creștin) Persoană privită în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). /<lat. filianus

Sursa : NODEX

 

FIN, -Ă adj. 1. Subțire, delicat. ** Mărunt. ** Curat, pur; neamestecat. 2. Foarte sensibil, delicat. ** Manierat, elegant, binecrescut. ** Subtil, ingenios; isteț, dibaci, șiret. [< fr. fin, it. fino].

Sursa : neologisme

 

fin (-nă), adj. - Delicat, gingaș, rafinat, mărunt, pur. - Mr. fin. It. fino, probabil prin filieră orientală (cf. ngr. ?????, tc. fino, sb. fin), și în parte din fr. fin. - Der. finețe, s.f. (rafinament, delicatețe), format de la fr. finesse, pe baza paralelismului tristețe-tristesse.

Sursa : etimologic

 

fin (-ni), s.m. - Băiat considerat în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). - Mr. h’il’in. Lat. *f?l??nus (Puşcariu 611; Philippide, II, 642; Densusianu, GS, II, 314; REW 3296; DAR), format pe baza lui f?lius ca *patranus (› fr. parrain) pe baza lui pater, cf. alb. fijan, it. figliano "copil alăptat de doică". Este cuvînt curent (ALR, II, 218). Cf. și lat. *fil?nus › prov. felen "nepot, ginere". Nu au valoare vechile der. propuse de Lexiconul de la Buda, p. 28 (din lat. affinis) și Cihac, II, 717 (din alb.). Der. fină, s.f. (fată considerată în raport cu nașii ei); finie, s.f. (înrudire spirituală). Din rom. provin rut. fijin, fijna, fylyna (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 407).

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru FIN

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 345 pentru FIN.

Nicolae Filimon - Rașela și Ristori

Nicolae Filimon - Raşela şi Ristori Rașela și ristori de Moritz Gottlieb Saphir Primele Tragediene La Expozițiunea Din Paris, De M. G. Saphir; Traducere de Nicolae Filimon Vin de la templul artelor care seamănă mai mult cu un stabiliment de industrie! Vin, în fine, de la casa Rașelei, strada Trudhon nr. 4. Mă dusei la dînsa ca să-i aduc aminte că de două ori pe rînd îmi promisese că va da la Viena o reprezentațiune în beneficiul săracilor. Să vedeți cu ce ocaziune îmi dete acea promisiune. Rașela fusese invitată la Viena ca să dea vro cîteva reprezentațiuni, dar ea nu veni singură, ci întocmai ca Rașela din Biblie: Rașela și Lia, tatăl și fratele său, împreună cu toată turma sau compania artiștilor tragedieni; și cum socotiți că o priimirăm noi? I-am așternut calea cu ghirlande de flori, am salutat-o cu imne de veselie! I-am umplut caseta cu fiorini de argint, nu de hîrtie; iar ea, într-un esces de simtimente de umanitate, promise că va da o reprezentare în beneficiul săracilor. Ultima reprezentare de abonament era deja anunțată, iar eu și săracii nutream o dulce speranță. Însă omul propune și Rașela dispune! Fiindcă o scrisoare ...

 

Petre Ispirescu - Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă

Petre Ispirescu - Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un țăran și-l chema Neagoe. Acest țăran era om voinic și harnic. Nu­i păsa lui de nu știu cine de ar fi fost. Vezi că-și căta de munculița lui, își plătea dajdia, se avea bine cu toți din sat, și cum făcea el, ce dregea el, se chivernisea omul ca să-i ajungă agoniseala muncei sale pentru multă vreme. Îi veni vremea de însurătoare, și ca tot creștinul, își făcu și el rândul. Ce să vezi d-ta? O dată cu nevasta se strecură în casa lui și sărăcia. Ea găsise un tron vechi, urgisit într-un colț din bordeiul Neagului, la care nimeni nu lua aminte, și acolo, pe dânsul, Sărăcia își făcuse culcușul. Sta grecește pe tron cât e ziulica și nopticica de mare, și din loc să se miște, ba. Pasămite tronul era gol, nu mai punea oamenii într­însul nimic, atât era de vechi și de odorogit. Bietul Neagoe văzu că începe a da îndărăt; lucrurile ...

 

George Coșbuc - Draga mamei

George Coşbuc - Draga mamei Draga mamei de George Coșbuc Baladă Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Colo-n jos, în jos, Este-un plop frumos, Plop cu frunza plină, Neted la trupină, Cu crengi rătezate, Spre pământ plecate; Iară lângă plop Este-o casă nouă Cu ferești vro două, Casă șindilită Mândru văruită, Cu fața spre soare, Cu ograda mare, Cu porți ridicate, Cu uși largi și late, Și cu prag de fag. Iar apoi pe prag, Pe cel prag afară, În amurg de seară Lelea Fira sta, Gheme depăna, Sfaturi înșira Pentru fată-sa. C-așa-i dacă are Fira fată mare: Mi-o tot sfădește, Căci fata iubește Și se prăpădește Dup-un feciorel, Și-apoi pentru el Ea rabdă ocară Și-n casă și-afară De s-a dus prin țară Poveste și veste, Și-apoi nu-i poveste, Firei plăcea tare Feciorul pe care Fată-sa-l iubea, Însă el n-avea Averi grămădite, N-avea căsi și vite; Fira deci fierbea Și mi se ciudea, Căci dânsa voia Fata-i să iubească Pe-un fecior cu stare Și cu vâlfa mare... Tot așa și iară Și-acum stând ...

 

Ion Luca Caragiale - Diplomație subțire - Cronică

... cam știu... DĂ¡ dumneata încotro, nașule ? - Mergeam tocma la tine. - La mine ?... Eu gândeam, că finul trebue să meargă la naș, și nu nașul la fin. Aveam să te 'ntreb ceva... Uite ce e... Zice, că a pierit ieri-noapte dela Țâca văduva lui Oancea un curcan... și ... - Nu ...

 

Ion Luca Caragiale - În ajunul crizei

Ion Luca Caragiale - În ajunul crizei În ajunul crizei de Ion Luca Caragiale În cercurile politice autorizate, nu se mai vorbește de vreo două trei zile decât de căderea ministerului care neapărat va fi provocată de tenacitatea majorității Camerei. Toată amânarea cestiunii art. 7, după cum putea oricine prevedea, n'a servit la nimic alta decât la sporirea dificultăților din amândouă părțile. Ministerul nu contează în Cameră pe niciun succes al soluțiunii sale; se pare că d. Brătianu și-ar fi pierdut speranța de-a mai găsi vreo nouă meșteșugire pentru a nu scăpa din mâini portofelul ministerial. Un singur mijloc i-ar rămâne pentru a-și asigura înalta poziție: să adereze la soluția majorității; însă acest mijloc nu-l poate d-sa întrebuința; a mers prea departe față cu străinătatea și nu mai poate da 'napoi; a stat prea mult la tocmeală cu diplomația apuseană și cu Alianța israelită, și nu mai poate astăzi să rupă târgul odată făcut asupra celor cinci sau opt categorii. Adevărul și dreptatea sunt menite a străbate la lumină până la urma urmelor. Adevărul asupra sentimentelor și valorii ...

 

Ion Luca Caragiale - Amicului meu Gion

Ion Luca Caragiale - Amicului meu Gion Amicului meu Gion de Ion Luca Caragiale (Moftul Român, 13 Mai 1901) Marea cu talazurile La mer avec ses vagues Lumea cu necazurile! sau Le monde avec ses blagues! Ei, da, Gion!... Academia este oarbă ca toți orbii... Declarămu-ne-mpotrivă-i și strigăm urbi et orbi, Că ctitoriceasca țâfnă îi dă brânci p-un povârniș, Care-o duce drept la baie... E un fel de va t' fair' fiche, Ce se face cu-atât brio, cu-acel sans-gen', ma parole: Cum un Kubelik ar face-o pizzicând coarda de sol, Cum pe piano mica Cionca, acest genial copil, Cu drăguțele-i mânuțe, ar obține-un triplu tril... Dar, pe sfânta pomenire-a reposatului blajin! Pe-a lui clasică-adiată de blagocestiv creștin! — Înțelege fiecine cum e Take-Anastasiu Ot Tecuciu! — nimeni nu vede cum-că niente non va piu! Cum ritos s-ar zice-n limba lui Alighieri Dante? Încetați nebunul scherzo! treceți într-un demn andante, Sau lasciam' ogni speranza tocm-acuma-n toiul verii, Cum s-ar zice-n bella lingua a lui Dante-Alighieri! Ctitoricește mendre pot în fine să ...

 

Ion Luca Caragiale - Din carnetul unui poet simbolist

... n-aș fi fost un laș, Mă jur pe lira mea că l-aș... O! dar niciodată n-aș... Nu c-aș fi laș!... sunt fin, mi-e naș! Cu lumea trebui a fi fin: Nu mi-ar fi naș – nu i-aș fi fin

 

Ion Luca Caragiale - Muzica (Caragiale)

Ion Luca Caragiale - Muzica (Caragiale) Muzica de Ion Luca Caragiale Conservatorul nostru de muzică și declamațiune, școala care adat atâția iluștri artiști în așa scurt timp, devine din ce în ce mai complet: i s-a înființat, în fine, o clasă de harpă. Harpa sau harfa, după cum spune profesorul de istoria universală a muzicii al Conservatorului, este un instrument foarte vechi, de origină africană. Cuvintul harpă sau harfă vine de la harfonistă — artistă care cântă cu harfa. Harpa este instrumentul cel mai principal în orchestră. Afară de foarte rare excepții, în toate bucățile de deosebite genuri, mai ales în cele clasice, harpa nu are în tot timpul nici o pauză, absolut nici una: ea sună mereu, fără o clipă de întrerupere. E un instrument mai mult decât important, este indispensabil. Pentru aceea, harfonistele sunt atât de rare și așa de scump plătite. Unei orchestre pot, de exemplu, să-i lipsească vioara, viola, violoncelul, contrabasul, flautul, oboiul, clarineta, fagotul, însă nu se poate, nu trebuie să-i lipsească harpa. De aceea publicul a și constatat că până acum nu avem o orchestră: vioara primă — fals, armonia — cu un sfert de ...

 

Mihai Eminescu - Strigături (Mihai Eminescu)

Mihai Eminescu - Strigături (Mihai Eminescu) Strigături de Mihai Eminescu I Eu pe pieptul tău culc capul Și mă uit la tine-n față, Ca copilul ce se uită L-ale maicii sale brațe. * Ca miresele să îmble ori să calce ca pe piuă. * Chiar sărac, de ai drăguță, Ai mulțimi de daraveri, Căci primești și dai simbrie În necazuri și plăceri. * Că amorul e zădarnic Nu vei ști numaidecât. Ci atunci numai, copile, Când de el te-i fi topit. * Ce-mi scoți ochii cu mândria Și-mi vorbești că o să-mi treacă ­ Fie omul cât de mândru Tot la dragoste se pleacă. * Unde dragostea domnește Ia greșelele-n nimic, Căci prin certele omenimei E ca ramul de finic. * Știu eu dacă ții la mine, Dacă tu nu mă înșeli? Căci pe buze-s scrise numai A iubirei învoieli. * Oricât fii nenorocită Tot cu dragostea te iei ­ Oricum simtă-o bărbatul, Îndoită-i la femei. * Căci la dragoste de cade Tare mult s-au îmblânzit. * Limba-n gură ți se moaie Pe când dragostea vorbește. * Ah, mai bine să mă-nșele Chiar de zece ori amorul Decât nenșelat de dânsul Nici să-l știu ...

 

Urmuz - Cotadi și Dragomir

Urmuz - Cotadi şi Dragomir Cotadi și Dragomir de Urmuz Cotadi este scurt și pântecos, cu musculatura proeminentă, cu picioarele îndoite de două ori în afară și o dată înăuntru și veșnic neras. Părul negru ca pana corbului e plin de mătreață și încărcat cu sclipitori și scumpi piepteni de bagă. Cotadi nu are niciodată pozițiunea verticală, din cauza unei îmbrăcăminte de șiță ce-i formează un fel de cuirasă și care, deși îl jenează teribil, o poartă însă cu o desăvârșită abnegație direct pe piele, sub cămașa țărănească cu ciucuri, de care nu se desparte niciodată. O particularitate a lui Cotadi este că, fără să vrea, devine de două ori mai lat și cu totul străveziu, dar aceasta numai de două ori pe an, și anume, când soarele ajunge la solstițiu. Cea mai mare plăcere a lui Cotadi - în afară de aceea de a-și lipi cu gumă-arabică diferiți nasturi și insecte moarte pe pielița fină și catifelată a gușei sale - mai este și aceea ca, din dosul tejghelei unde sade, să caute să atragă cu șiretenie pe câte un client al său în discuții, la început cât se poate ...

 

Ion Luca Caragiale - Greu, de azi pe mâine... sau unchiul și nepotul

Ion Luca Caragiale - Greu, de azi pe mâine... sau unchiul şi nepotul Greu, de azi pe mâine... sau unchiul și nepotul de Ion Luca Caragiale „Nu trebuie, domnul meu, să aibă omul judecăți extreme, fiindcă lumea trăiește din pornire, nu prin judecată. Omul cuminte, mai cu seamă având norocul să fie sus-pus, este totdeauna îngăduitor cu lumea lui; de aceea, avem și vorba veche foarte înțeleaptă: lumea n-o putem îndrepta cu umărul. Fiecare dintre noi vede lipsurile și cusururile societății noastre; fiecare este dator a căuta să le constate, să acopere lipsurile și să depărteze cusururile, și-ncet-încet, fiecare luptând în sfera lui de acțiune, să realizăm cu toții, dacă nu idealul unei societăți, măcar o societate mai cioplită, mai cuminte și mai morală. Firește, când vedem atâtea nedreptăți, atâtea prostii și greșeli, atâtea fapte urâte, unele deplorabile, altele ridicule, se revoltă în noi dreapta judecată, și fiecare dintre noi, după putere, protestează și-ncearcă să-nfiereze răul. Dar să nu credem vreodată că protestările și opintirile noastre vor face să sară lumea din făgaș deodată, și, de unde se zbătea-n mocirlă, să iasă curată și să pornească pe calea cea bună ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIN

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 200 pentru FIN.

FINE

FÍNE s . n . ( Livr . )

 

FINI

FINÍ , finesc , vb . IV . Tranz . ( Înv . ) A sfârși , a isprăvi , a

 

FINEȚE

... FINÉȚE , finețuri , ( 2 , rar ) s . f . 1. Însușire a ceea ce este fin

 

FINIȘ

FÍNIȘ , finișuri , s . n . Parte finală a unei curse sportive , parcursă cu efort maxim în vederea obținerii unei performanțe cât mai

 

PIELIȚĂ

PIÉLIȚĂ , pielițe , s . f . 1. Piele ( 1 ) subțire , fină , delicată ; ( p . spec . ) pielea obrazului . 2. Nume generic pentru țesuturile animale subțiri ( și elastice ) , cu aspect de foiță , lamă sau pânză fină , care căptușesc , îmbracă , susțin , separă sau formează anumite organe sau părți de organe ; membrană . 3. Țesut vegetal subțire care acoperă , separă sau leagă unele părți ale plantelor . 4. Intestin de animal sau membrană artificială care formează învelișul mezelurilor preparate din tocătură . 5. Pojghiță fină care se formează pe suprafața unor lichide . - Piele + suf . -

 

PUF

PUF ^3 , pufuri , s . n . Scaun scund , fără spătar , de formă cilindrică , capitonat sau făcut din material plastic umplut cu aer . PUF ^2 , ( 5 ) pufuri , s . n . 1. ( De obicei cu sens colectiv ) Pene mici , moi și fine , care constituie primul penaj al puilor sau care acoperă corpul unor păsări pe burtă și sub aripi , servind pentru umplerea pernelor , a plăpumilor etc . 2. ( Cu sens colectiv ) Peri fini și moi care cresc pe obraz ; început de barbă sau de mustață . 3. ( Cu sens colectiv ) Părul mărunt , moale și mătăsos din blana unor animale . 4. ( Cu sens colectiv ) Perii mici și fini ai unor fructe , semințe etc . 5. Obiect de toaletă care servește la pudrat , făcut din puf ^2 ( 1 ) sau din alt material pufos . 6. ( Adjectival , în compusul ) Bumbac - puf = bumbac brut obținut la cules . 7. ( Spec . ) Minge de badmington . PUF ^1 interj . Cuvânt care redă zgomotul produs de eliminarea bruscă și cu intermitențe a aerului ( pe nări , pe gură ) , de lovirea în cădere a unui corp de o suprafață moale etc . -

 

CAȘMIR

... CAȘMÍR , cașmiruri , ( 2 ) s . n . 1. Rasă de capre crescută în Cașmir și în Tibet pentru părul foarte fin

 

FULG

... cu cromnichel . 4. ( La pl . ) Produs alimentar sub formă de foițe subțiri , obținut din boabe de ovăz alimentar decorticat , din porumb sau din cartofi tăiați fin

 

NISIP

NISÍP , nisipuri , s . n . l . Rocă sedimentară neconsolidată , provenită din sfărâmarea unor minerale , roci sau organisme și care se prezintă sub forma unei acumulări de granule fine ; p . ext . ( mai ales la pl . ) loc , teren , întindere alcătuită din asemenea rocă și , de obicei , lipsită de vegetație . 2. Depunere patologică de granule fine de oxalați , urați , silicați etc . , care se formează într - un rinichi , în vezica urinară sau în vezicula biliară . [ Var . : ( reg . ) năsíp s .

 

OMETIȚĂ

OMÉTIȚĂ s . f . ( Reg . ) 1. Zăpadă fină ( spulberată de vânt ) . 2. Partea cea mai fină a făinii , care se depune sub formă de praf în timpul măcinatului ;

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...