Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRINCIPAL

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 207 pentru PRINCIPAL.

BRANȘAMENT

BRANȘAMÉNT , branșamente , s . n . Legătură între o conductă principală a unei rețele de distribuție ( de energie electrică , de apă , de gaze etc . ) și una secundară , care servește la alimentarea unui

 

BUTE

BÚTE , buți , s . f . 1. Butoi . 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințate în mine . 3. Fiecare dintre stâlpii principali de susținere a eșafodului unui tunel în construcție . 4. ( Reg . ) Butucul roții . [ Var . : ( reg . ) bútie , butii , s .

 

BUTIRINĂ

BUTIRÍNĂ s . f . Ester al glicerinei cu acidul butiric , unul dintre principalii componenți ai

 

CAP

CAP ^2 , capuri , s . n . Parte de uscat care înaintează în mare ; promontoriu . CAP ^1 , ( I , III ) capete , s . n . , ( II ) capi , s . m . I. S . n . 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor , unde se află creierul , principalele organe de simț și orificiul bucal . 2. Căpătâi ; căpătâiul patului . 3. Individ , ins , cap . Câte 5 lei de cap . 4. Minte , gândire , judecată ; memorie . 5. ( Înv . ) Viață . A plăti cu capul . 6. Compuse : a ) ( Entom . ) cap - de - mort sau capul - lui - Adam = strigă ; b ) ( Bot . ) cap - de - cocoș = dulcișor ; capul - șarpelui = plantă erbacee acoperită cu peri aspri și cu flori roșii ca sângele , dispuse în spice simple ( Echium rubrum ) ; c ) capul - balaurului = o parte a constelației balaurului . II. S . m . Căpetenie , șef , conducător . III. S . n . 1. Vârf ( al unui obiect ) . 2. Partea extremă cu care începe sau sfârșește ceva . 3. Partea de dinainte ; început , frunte . În capul coloanei . 4. Partea de jos sau dindărăt a unui lucru ; capăt ; ( cu sens temporal ) sfârșit . 5. Bucățică ruptă dintr - un obiect ; p . ext . lucru de mică importanță . 6. ( În sintagma ) Cap magnetic = transductor electromagnetic care transformă ...

 

CARBONIFER

CARBONIFÉR , - Ă , carboniferi , - e , adj . , s . n . 1. Adj . ( Despre roci , terenuri sau regiuni ) Care conține zăcăminte de cărbuni . 2. Adj . Care se ocupă cu extracția și cu prelucrarea cărbunelui ; privitor la cărbuni . 3. S . n . A cincea perioadă a erei paleozoice , în cursul căreia s - au format principalele zăcăminte de

 

CARDINAL

... CARDINÁL , - Ă , cardinali , - e , adj . , s . m . I. Adj . Principal , esențial , fundamental . II. S . m . Titlu din ierarhia bisericii catolice , purtat de înalții demnitari care alcătuiesc consiliul papei și dintre care se alege noul papă ...

 

CARDON

CARDÓN s . m . Plantă erbacee legumicolă din familia compozeelor , cultivată la noi pe suprafețe mici pentru pețiolul frunzelor și nervura principală , care sunt comestibile ( Cynara

 

CAROTIDĂ

CAROTÍDĂ , carotide , s . f . Fiecare dintre cele două artere principale , ramuri ale aortei , situate de o parte și de alta a gâtului , care transportă sângele de la inimă la cap ; arteră

 

CAZEINĂ

CAZEÍNĂ s . f . Substanță proteică aflată în lapte și care , coagulându - se , formează partea componentă principală a brânzeturilor ; cazeinogen . [ Pr . : - ze -

 

CE

CE pron . invar . I. ( Interogativ , uneori cu nuanță exclamativă ) 1. ( Exprimă o întrebare ) Ce ai ? 2. Pentru care motiv ? din care cauză ? Ce te miri ? 3. ( Interogativ - exclamativ , indică surpriza , indignarea , neîncrederea etc . ) Cum adică ? Nu cumva ? Ce ! Vrei să spui că n - ai fost ? II. ( Adverbial ) Cât ( de tare , de mult ) , cum . Ce - aș mai râde să te văd păcălit . III. ( Cu valoare de conjuncție ) Care lucru anume . Nu mai știa ce să facă de bucurie . IV. ( Relativ ) 1. Care . 2. ( În legătură cu " a fi " , " a găsi " , cu sens explicativ ) Ființă ticăloasă ce ești ! 3. Ceea ce . Ați aflat ce s - a întâmplat ? V. ( Nehotărât ) 1. Un lucru oarecare , nu știu ce , nu știu cât ; ceva . 2. ( Cu repetarea verbului din propoziția principală ) A stat ce - a stat . 3. Orice , oricât . Zică cine ce va

 

CENTRA

... încât axa de rotație a suprafeței supuse prelucrării să coincidă cu axa de rotație a sculei sau a axului principal al mașinii . 2. Tranz . Fig . A orienta o activitate spre un anumit obiectiv , a grupa elemente disparate în jurul unui nucleu ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>