Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AȘEZARE OMENEASCĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru AȘEZARE OMENEASCĂ.
SINGURÁTIC , - Ă , singuratici , - ce , adj . 1. ( Despre oameni ) Care trăiește departe de alte persoane , izolat de societate ; retras , singur ( 1 ) ; ( despre manifestările oamenilor ) propriu , caracteristic pentru un om singuratic ( 1 ) , de om singuratic . 2. ( Despre lucruri , așezări omenești etc . ) Care este izolat , care este departe de alte așezări omenești etc . ; solitar ; p . ext . liniștit . O căsuță singuratică . 3. ( Gram . ; înv . ; și substantivat , n . ) Singular ( 1 ) . [ Var . : singurátec , - ă adj . ] - Singur + suf . -
URBANÍSTIC , - Ă , urbanistici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Știință al cărei obiect îl constituie sistematizarea așezărilor omenești existente și proiectarea de așezări noi ; urbanism . 2. Adj . Care ține de urbanistică ( 1 ) , privitor la urbanistică ; edilitar . - Urban + suf . - istic sau urbanist + suf . -
... Adăpost unde cineva capătă temporar găzduire . 2. Construcție rudimentară făcută în câmp și folosită ca adăpost temporar pentru oameni și animale . 3. Locuință , casă . 4. Așezare omenească . 5. Mică așezare
ANTROPOGEOGRAFÍE s . f . Ramură a geografiei care se ocupă de studiul populației și al așezărilor omenești ; geografie umană , geografia populației . [ Pr . : - ge -
... LOCALITÁTE , localități , s . f . Așezare
MĂRGINÁȘ , - Ă , mărginași , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care se află la margine , la hotar , la extremitate ; periferic , lăturalnic , limitrof . 2. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care locuiește , care se află la marginea unei așezări omenești , a unui teritoriu etc . ; mărginean . - Margine + suf . -
MELEÁG , meleaguri , s . n . ( De obicei la pl . ) Loc . teren ( situat în apropierea cuiva ) , împrejurime , vecinătate ; cuprins al unei așezări omenești , ținut , regiune , loc ;
... ORÁȘ , orașe , s . n . 1. Formă complexă de așezare omenească cu dimensiuni variabile și dotări industriale , având de obicei funcție administrativă , industrială , comercială , politică și culturală ; urbe . 2. P . restr . Partea centrală a ...
PUNCT , puncte , s . n . I. 1. Semn grafic mic și rotund , asemănător cu o înțepătură de ac , folosit ca semn de punctuație , pentru a indica pauze între propoziții sau fraze independente , pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra literelor " i " , " j " etc . 2. Semn convențional în formă de punct ( I 1 ) , care indică pe o hartă așezările omenești , care marchează zarurile , piesele de domino etc . sau care este pus la dreapta unei note muzicale pentru a - i prelungi durata cu încă o jumătate din valoarea ei . 3. Punct ( I 1 ) folosit în matematică , indicând efectuarea unei înmulțiri . 4. Fel de a coase , de a broda , de a croșeta ; model de cusătură , de broderie etc . 5. ( În sintagma ) Punct tipografic = unitate de măsură pentru lungime , folosită în tipografie , 0 , 376 mm . 6. Ceea ce se vede foarte mic din cauza depărtării . 7. ( În sintagma ) Punct de ochire = locul din țintă în care trăgătorul potrivește precis linia de ochire . II. 1. Figură geometrică plană fără nici o dimensiune ( reprezentată prin partea comună a două linii care se întâlnesc ) . 2. Valoare a unei mărimi , mai ales ...
... prin violență ) o parte din ceva . 3. Fig . A distruge , a pustii , a rade de pe fața pământului ( o așezare
... SĂLBĂTICÍME , sălbăticimi , s . f . 1. Mulțime de animale sălbatice , totalitatea animalelor sălbatice . 2. Loc sălbatic , nelocuit , departe de orice așezare