Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ABSOLUT

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 45 pentru ABSOLUT.

FOARTE

... FOÁRTE adv . 1. ( Ca determinativ pe lângă un adjectiv sau un adverb ; ajută la formarea superlativului absolut

 

INDETERMINISM

INDETERMINÍSM s . n . Concepție filozofică opusă determinismului , care afirmă că oamenii dispun de o libertate absolută a

 

INDISPENSABIL

... INDISPENSÁBIL , - Ă , indispensabili , - e , adj . , s . m . pl . 1. Adj . ( Adesea adverbial ) Care este absolut

 

IREFUTABIL

... IREFUTÁBIL , - Ă , irefutabili , - e , adj . ( Livr . ) Care nu poate fi combătut sau respins , de necombătut ; absolut

 

LEGITIMISM

LEGITIMÍSM s . n . Teorie care proclamă drept principiu fundamental dreptul inalienabil la tron al dinastiilor legitime ( răsturnate în urma unor evenimente sociale sau politice ) și puterea absolută a

 

MARE

... oceanului de lângă țărm ; p . ext . ocean . MÁRE^1 , mari , adj . I. ( Indică dimensiunea ) Care depășește dimensiunile obișnuite ; care are dimensiuni apreciabile ( considerate în mod absolut sau prin comparație ) . II. ( Indică cantitatea ) 1. Care este în cantitate însemnată ; abundent , mult ; numeros . 2. ( Despre numere sau , p . ext . , despre valori care se ...

 

METAFIZIC

METAFÍZIC , - Ă , metafizici , - ce , s . f . , s . m . , adj . 1. S . f . Parte a filozofiei având drept obiect cunoașterea absolută , studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simțurile noastre , care depășesc cadrul experienței . 2. S . m . ( Înv . ) Metafizician . 3. Adj . Care aparține metafizicii ( 1 ) , privitor la metafizică ; care nu poate fi perceput cu simțurile noastre , depășind cadrul realității ; conform cu principiile metafizicii (

 

MODUL

MODÚL , module , s . n . 1. Unitate de lungime convențională , folosită în arhitectura clasică pentru determinarea proporțiilor elementelor componente ale unei construcții , ale unui ordin arhitectonic . 2. ( Mat . ) Valoare absolută a unui număr real ( fără a se ține seamă de semnul algebric ) . 3. Fiecare dintre părțile principale ( și detașabile ) ale unei nave cosmice . 4. Parte componentă a unui ansamblu ( cu funcționalitate

 

MUSAI

... MÚSAI adv . ( Pop . ) 1. Neapărat , negreșit , în mod necesar . 2. ( Cu funcție predicativă ) E absolut

 

NEAPĂRAT

... NEAPĂRÁT , - Ă , neapărați , - te , adj . , adv . I. Adj . 1. De care nu te poți lipsi , care este ( absolut ) necesar ; indispensabil . 2. ( Rar ) Căruia nu i te poți împotrivi , care nu poate fi ocolit , evitat sau omis ; fatal , inevitabil . II , Adv . În mod necesar ...

 

NECESITATE

NECESITÁTE , necesități , s . f . 1. Ceea ce se cere , se impune să se facă ; ceea ce este de absolută trebuință ; trebuință , nevoie . 2. Categorie filozofică care desemnează însușirile și raporturile care au un temei intern , decurgând inevitabil din esența lucrurilor . 3. Utilitate ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>