Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ABSOLUTISM

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru ABSOLUTISM.

ABSOLUTIST

... ABSOLUTÍST , - Ă , absolutiști , - ste , adj . Care aparține absolutismului , privitor la absolutism , bazat pe absolutism

 

AUTOCRAȚIE

... AUTOCRAȚÍE , autocrații , ( 2 ) s . f . 1. Formă de guvernare în care întreaga putere a statului e concentrată în mâna unei singure persoane ; tiranie , absolutism

 

COMUNEROS

COMUNÉROS s . m . pl . 1. Denumire a orașelor libere din Castilia , care s - au răsculat împotriva absolutismului regal în 1520 . 2. Denumire dată participanților la răscoala antispaniolă din 1871 din Noua Granadă . 3. Denumire dată curentului de stânga din revoluția spaniolă ( 1820 - 1823 ) , care reprezenta interesele burgheziei mici și mijlocii . - Cuv .

 

DECEMBRIST

DECEMBRÍST , - Ă , decembriști , - ste , s . m . și f . Nume dat revoluționarilor ruși de origine nobiliară care au organizat , la Sankt Petersburg , răscoala armată din decembrie 1825 împotriva absolutismului țarist ; decabrist . - Decembrie + suf . - st . ( după rus .

 

DESPOTISM

... DESPOTÍSM s . n . Regim politic caracterizat prin puterea nelimitată și guvernarea arbitrară , neîngrădită de nici o lege , a despotului ; absolutism

 

FRONDĂ

FRÓNDĂ , fronde , s . f . Mișcare social - politică din Franța , la mijlocul sec . XVII , îndreptată împotriva absolutismului