Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ABSOLVIRE

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru ABSOLVIRE.

ABSOLUTORIU

... ABSOLUTÓRIU , - IE , absolutorii , adj . s . n . 1. Adj . Care absolvă , care iartă o vină , un delict , o greșeală . 2. S . n . Certificat de absolvire

 

ABSOLVENȚĂ

... ABSOLVÉNȚĂ , absolvențe , s . f . Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ ; absolvire

 

PALESTRĂ

PALÉSTRĂ , palestre , s . f . 1. ( În Grecia și în Roma antică ) Loc special destinat pentru practicarea gimnasticii , luptelor etc . 2. Școală de educație fizică în Atena antică , urmată de băieții în vârstă de 13 - 15 ani , după absolvirea școlii de gramatică și a celei de

 

PARDON

... PARDÓN interj . , s . n . 1. Interj . Iertați - mă ! scuzați ! 2. S . n . ( Înv . ) Absolvire

 

POSTLICEAL

POSTLICEÁL , - Ă , postliceali , - e , adj . Care urmează după absolvirea liceului . [ Pr . : - ce - al ] - Post ^1 - +

 

POSTUNIVERSITAR

POSTUNIVERSITÁR , - Ă , postuniversitari , - e , adj . Care are loc după absolvirea studiilor superioare . Curs postuniversitar . - Post ^1 - +

 

TETERIST

TETERÍST , teteriști , s . m . Soldat în termen care , în baza absolvirii unei școli civile prevăzute de lege , beneficiază de reducerea serviciului militar . - T . T . R . ( tânăr cu termen redus ) + suf . -

 

TITRAT

TITRÁT , - Ă , titrați , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care a obținut un titlu în urma absolvirii unei instituții de învățământ superior . 2. Adj . ( Despre soluții ) A cărei concentrație a fost determinată prin