Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACCENT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 34 pentru ACCENT.

GRAV

... serios , sever ; solemn . 3. ( Despre voce , sunete , ton , timbru ) Care se află la registrul cel mai de jos ; jos , profund , adânc , gros . 4. ( În sintagma ) Accent grav = accent

 

NICI

NICI adv . , conj . I. Adv . 1. ( Precedă cuvântul sau cuvintele care poartă accentul frazei , exprimând o negație mai categorică decât " nu " și fiind de obicei dublat de " nu " ) Nici nu s - a clintit . 2. ( În expr . ) Nici că = deloc nu . . . 3. ( Împreună cu pron . nehot . " unul " , " una " formează pronume negative ) Nu mai e nici unul . II. Conj . ( De obicei urmat de " nu " ; leagă două sau mai multe propoziții , stabilind un raport de coordonare copulativă și purtând accentul în frază ; repetat , arată excluderea , pe rând , a ideilor exprimate prin propozițiile sau prin cuvintele pe care le precedă ) Nu are timp , nici nu dorește . Nici nu vede , nici nu

 

PAROXITON

PAROXITÓN , - Ă , paroxitone , adj . , s . n . 1. Adj . , s . n . ( Cuvânt , formă gramaticală ) care are accentul pe penultima silabă . 2. Adj . ( Despre modul de accentuare a cuvintelor , rime etc . ) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba

 

TONIC

TÓNIC , - Ă , tonici , - ce , adj . , subst . 1. Adj . ( Despre vocale sau silabe ) Care poartă accentul , pe care cade accentul . 2. S . f . ( Muz . ) Treapta întâi a modurilor major sau minor . 3. Adj . , s . n . ( Substanță , medicament ) care are proprietatea de a fortifica un organism ; întăritor ,

 

ACCENTUA

... ACCENTUÁ , accentuez , vb . I . 1. Tranz . A marca prin accent

 

ACCENTUAT

ACCENTUÁT , - Ă , accentuați , - te , adj . 1. ( Despre vocale , silabe , cuvinte ) Care poartă accentul , care este scos în relief . 2. Fig . Intensificat . 3. ( Indică modul de executare a unei bucăți muzicale ) Puternic , forzato . [ Pr . : - tu -

 

ANGLICIZA

... ANGLICIZÁ , anglicizez , vb . I . Tranz . A da un aer , un accent

 

CARACTER

CARACTÉR , caractere , s . n . 1. Ansamblul însușirilor fundamentale psihice - morale ale unei persoane , care se manifestă în modul de comportare , în ideile și în acțiunile sale . 2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe , zugrăvită într - o operă literară . 3. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru , al unui fenomen etc . Însușire , particularitate a unui organism . Caractere moștenite ( sau ereditare ) și caractere dobândite ( sau neereditare ) . 4. Caracteristică a unui ansamblu de litere , cifre , accente și semne de tipar din aceeași familie și din același

 

CIRCUMFLEX

... CIRCUMFLÉX , circumflexe , adj . 1. ( În sintagma ) Accent circumflex = semn ortografic în formă de unghi cu vârful în sus sau de tildă , care se pune deasupra unei vocale spre a arăta ...

 

CONTRATIMP

CONTRATÍMP , contratimpi , s . m . 1. ( Muz . ) Deplasarea accentului de pe un timp accentuat al măsurii pe un timp slab . 2. Nepotrivire ,

 

   Următoarele >>>