Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AGĂȚA

 Rezultatele 21 - 28 din aproximativ 28 pentru AGĂȚA.

SACOVIȘTE

SACÓVIȘTE , sacoviști , s . f . ( Reg . ) Unealtă de pescuit făcută dintr - o plasă întinsă pe două nuiele încrucișate și agățată de o prăjină , cu care se pescuiește de pe mal în locurile unde apa curge repede . - Sac + suf . -

 

SPÂNZURA

... Tranz . A omorî , a executa pe cineva ( în urma unei condamnări ) prin strangulare , cu ajutorul spânzurătorii ( 2 ) . 2. Tranz . A agăța un obiect de unul dintre capete , lăsând restul să atârne liber în jos . 3. Intranz . ( Înv . și pop . ; în expr . ) A spânzura de ...

 

SPÂNZURAT

SPÂNZURÁT^2 , - Ă , spânzurați , - te , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care a fost omorât sau s - a sinucis prin spânzurare . 2. Agățat , atârnat , suspendat . - SPÂNZURÁT^1 s . n . ( Rar ) Spânzurare . - V.

 

TĂGÂRȚA

... TĂGÂRȚÁ , tăgârțez , vb . I . Refl . ( Reg . ) A se agăța

 

TRAINĂ

... TRÁINĂ , traine , s . f . Parâmă ale cărei capete sunt fixate pe două corpuri plutitoare și care este târâtă pe fundul apei pentru a agăța

 

TRAISTĂ

TRÁISTĂ , traiste , s . f . 1. Obiect în formă de sac , confecționat din pânză groasă sau din lână și prevăzut cu o baieră pentru a fi agățat , care servește la transportul sau la păstrarea unor obiecte , mai ales a mâncării ; straiță . 2. Conținutul unei traiste ( 1 ) . 3. Compus : traista - ciobanului = plantă erbacee din familia cruciferelor , cu frunze lungi , crestate , dispuse în rozetă , cu flori mici albe și cu fructe triunghiulare , folosită ca plantă medicinală ( Capsella bursa -

 

UMERAȘ

UMERÁȘ , umerașe , s . n . Obiect pe care se atârnă hainele în dulap , cuier etc . , format dintr - o bară orizontală ( puțin curbată ) care se introduce sub umerii unei haine și dintr - un cârlig pentru agățat ; umăr ( 5 ) , umerar ( 1 ) . - Umăr + suf . -

 

ZGREPȚĂNA

ZGREPȚĂNÁ , zgreápțăn , vb . I . ( Pop . ) 1. Intranz . A zgâria , a râcâi ( cu ghearele ) . 2. Refl . A se cățăra , agățându - se cu

 

<<< Anterioarele