Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALTOI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru ALTOI.

ALTOIT

... ALTOÍT^2 , - Ă , altoiți , - te , adj . Care a fost supus altoirii . - V. altoi ^2 . ALTOÍT^1 s . n . Faptul de a altoi ^2 . - V. altoi

 

ALTOIRE

... ALTOÍRE , altoiri , s . f . Acțiunea de a altoi ^2 ; altoit ^1 , altoială . - V. altoi

 

REALTOI

... REALTOÍ , realtoiesc , vb . IV . Tranz . A altoi ^2 încă o dată o plantă la care primul altoi nu s - a prins . [ Pr . : re - al - ] - Re ^1 - + altoi

 

ALTOIALĂ

... ALTOIÁLĂ , altoieli , s . f . ( Rar ) Altoire . [ Pr . : - to - ia - ] - Altoi

 

CEP

CEP , cepuri , s . n . 1. Dop de lemn , de formă tronconică , cu care se astupă gaura butoiului . 2. Porțiune din tulpina unui portaltoi , care se lasă deasupra altoiului până la dezvoltarea acestuia , cu scopul de a - l proteja . 3. Fusul arborelui de lemn al unei mori țărănești de apă . 4. Proeminență prismatică sau cilindrică fasonată la capătul unei piese de lemn , cu care aceasta urmează a fi îmbucată în altă

 

DULCE

DÚLCE , dulci , ( A ) adj . , dulciuri , ( B 2 ) s . n . , ( B 1 ) s . n . A. Adj . I. 1. Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului . 2. ( Despre lapte ) Proaspăt ; nefermentat . 3. ( Despre fructe ) Care este produs de un pom fructifer altoit , având gustul dulce ( A I 1 ) . 4. ( Despre apă ) De râu , de izvor , de fântână . II. Fig . 1. Frumos , drăguț , gingaș . Zâmbet dulce . 2. ( Despre somn ) Liniștit , calm , odihnitor . 3. ( Despre gesturi , acțiuni ) Ușor , delicat , gingaș . 4. ( Despre terenuri ) Puțin înclinat , cu pantă redusă , ușor de urcat . 5. ( Despre climă și agenți fizici ) Moderat , temperat . 6. ( Despre ființe ) Simpatic , plăcut la înfățișare sau în comportări . 7. ( Despre oameni ) Blând , omenos , înțelegător . B. S . n . 1. Ceea ce e plăcut , bun ; ceea ce produce plăcere , bucurie . 2. ( Mai ales la pl . ) Preparat dulce ( A I l ) care se

 

FRANC

FRANC ^1 , franci , s . m . 1. Denumire dată unității monetare în Franța , Belgia , Elveția etc . 2. ( Înv . ) Unitate monetară în România ; leu ^2 . FRANC ^2 , franci , s . m . Denumire dată portaltoiului obținut din sămânța soiurilor cultivate ( la măr , păr , cireș etc . ) care face parte din aceeași specie cu altoiul . FRANC ^4 , - Ă , franci , - ce s . m . , pl . , adj . 1. S . m . pl . Unitate de triburi din grupul germanilor apuseni , care trăiau în sec . III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care , în sec . V , au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc . 2. Adj . Care aparține francilor ^4 ( 1 ) , privitor la franci . FRANC ^3 , - Ă , franci , - ce , adj . ( Despre oameni ) Care are un caracter sincer , loial , cinstit ; care spune pe față , fără înconjur , ceea ce gândește ; ( despre înfâțișarea sau manifestările cuiva ) care trădează un astfel de

 

HULTUI

... HULTUÍ , hultuiesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) V. altoi

 

NEALTOIT

NEALTOÍT , - Ă , nealtoiți , - te , adj . Care nu a fost supus altoirii . [ Pr . : ne - al - to - it ] - Ne - + altoit ^

 

PORTALTOI

... PORTALTÓI , portaltoaie , s . n . Plantă pe care are loc operația altoirii . - Port ^1 - + altoi

 

   Următoarele >>>