Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARITMETICĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru ARITMETICĂ.
ARITMÉTIC , - Ă , aritmetici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Parte a matematicii care se ocupă cu proprietățile elementare ale numerelor raționale 2. Adj . Care aparține aritmeticii ( 1 ) , privitor la
VARIÁNȚĂ , varianțe , s . f . 1. Numărul factorilor unui sistem fizico - chimic care pot varia independent fără ca numărul de faze să se modifice . 2. Media aritmetică a pătratelor abaterilor valorilor individuale ale unui șir statistic de experiențe , de la media aritmetică a șirului respectiv . [ Pr . : - ri -
ÎNMULȚITÓR , înmulțitori , s . m . Număr cu care se înmulțește alt număr ; factor al operației de înmulțire aritmetică . - Înmulți + suf . -
ABÁC , abace , s . n . 1. Instrument alcătuit dintr - un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile ( colorate ) și care este folosit la efectuarea unor calcule aritmetice . 2. Tabel sau diagramă care permite rezolvarea imediată a unor
ABSOLÚT , - Ă , absoluți , - te , adj . , adv . I. Adj . 1. Care este independent de orice condiții si relații , care nu este supus nici unei restricții , care nu are limite ; necondiționat , perfect , desăvârșit . 2. ( Despre fenomene social - economice , în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă ) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare ; care se află pe treapta cea mai de sus . 3. ( Mat . ; despre mărimi ) A cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat . Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi . 4. ( Lingv . ; în sintagma ) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat , dar subînțeles . II. Adv . ( Servește la formarea superlativului ) Cu totul , cu desăvârșire ; exact , întocmai , perfect . Argumentare absolut
ADUNÁRE , adunări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) aduna și rezultatul ei . 2. Una dintre cele patru operații aritmetice , care constă în totalizarea mai multor numere într - unul singur . 3. Întrunire a mai multor persoane în scopul discutării unor probleme de interes general ; grup format din aceste persoane . 4. Concentrare a unor ființe într - un singur loc . 5. ( Articulat , cu valoare de interjecție ) Semnul dat pentru strângerea într - o formație ordonată a unei trupe sau a unui grup organizat . 6. Culegere , colecție ( de texte ) . 7. ( Înv . și reg . )
ARITMOGRÁF , aritmografe , s . n . Aparat care efectuează și înregistrează mecanic operații
ARITMOMÉTRU , aritmometre , s . n . Aparat care efectuează ( manual sau mecanic ) operații
MALTHUSIANÍSM s . n . Teorie potrivit căreia populația globului ar crește în progresie geometrică , în timp ce mijloacele de existență cresc în progresie aritmetică . [ Pr . : - tu - si -
ORDINATÓR , ordinatoare , s . n . Calculator numeric universal , compus dintr - un număr variabil de unități specializate și comandate de același program înregistrat , care permite efectuarea unor operații aritmetice și logice fără intervenția omului în timpul lucrului și rezolvă probleme de calcul științific , de gestiune a întreprinderilor comerciale sau industriale
PITAGORÍSM s . n . Curent filozofic din Grecia antică întemeiat de Pitagora , care considera că esența tuturor lucrurilor este numărul și care a făcut descoperiri importante în domeniul aritmeticii , al geometriei și al astronomiei . [ Var . : pitagoreísm s .