Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARMAMENT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 16 pentru ARMAMENT.

ÎNARMA

... ÎNARMÁ , înarmez , vb . I . Tranz . și refl . A ( - și ) procura arme ; a ( se ) pregăti pentru luptă prin înzestrare cu armament

 

ARMĂ

... ÁRMĂ , arme , s . f . 1. Obiect , unealtă , aparat , mașină care servește în lupta împotriva inamicului , la vânat , în unele probe sportive etc . 2. ( La pl . ) Armament . 3. ( În sintagma ) Armă ecologică = nume generic dat metodelor și tehnicilor de război destinate modificării condițiilor normale ale mediului înconjurător al inamicului . 4. Fig . Mijloc ...

 

ARSENAL

... ARSENÁL , arsenale , s . n . 1. Întreprindere sau clădire în care se repară ( eventual se și fabrică și se depozitează ) armament

 

CARTUȘ

CARTÚȘ , cartușe , s . n . 1. Tub metalic sau de carton prevăzut cu o capsă , cu material exploziv și cu proiectil sau cu alice , care servește ca muniție pentru armamentul portativ ; patron ^1 . 2. Ornament sculptat sau gravat ( în formă de sul desfăcut parțial ) pe care se scriu inscripții , monograme etc . 3. Textul încadrat pe o pagină ( pe care se află și texte neîncadrate ) ; ornament care încadrează un text tipărit . 4. Cutie paralelipipedică de carton care conține un anumit număr de pachete de

 

CRENEL

... în pereții unei cazemate , ai unui adăpost sau în parapetul unei tranșee , prin care se pot observa mișcările inamicului și se pot executa trageri cu armament

 

DEMILITARIZA

DEMILITARIZÁ , demilitarizéz , vb . I . Tranz . A desființa total sau parțial , în urma unei convenții internaționale , forțele armate , armamentul , instalațiile și orice activitate cu caracter militar , într - o regiune , o țară

 

DEZARMA

DEZARMÁ , dezarméz , vb . I . 1. Tranz . A lua cuiva armele , a sili pe cineva să predea armele . 2. Intranz . și tranz . ( Despre sau cu privire la state ) A ( - și ) lichida sau a ( - și ) limita forțele armate și armamentul . 3. Tranz . Fig . A face pe cineva să renunțe la o acțiune , a pune ce cineva în imposibilitate de a

 

DEZARMARE

DEZARMÁRE , dezarmări , s . f . Acțiunea de a dezarma ; ansamblu de măsuri privind lichidarea sau limitarea armamentelor și a forțelor armate , în primul rând a armelor de distrugere în masă . - V.

 

DISTRUGĂTOR

... n . 1. Adj . Care distruge ; nimicitor , distructiv . 2. S . n . Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare , fără cuirasă , care dispune de armament

 

HOPLIT

... HOPLÍT , hopliți , s . m . Soldat echipat cu armament

 

   Următoarele >>>