Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ATRIBUȚIE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 56 pentru ATRIBUȚIE.
... ATRIBUȚIÚNE s . f . v . atribuție
CADIASCHÉR , cadiascheri , s . m . ( Turcism ) Înalt demnitar militar turc , cu atribuții de judecător militar . [ Pr . : - di -
CANCELARIÁT cancelariate , s . n . Funcția de cancelar ; localul unde își exercită cancelarul atribuțiile . [ Pr . : - ri - at ] - Cancelar + suf . - iat . Cf . germ . %
CERC , cercuri , s . n . I. 1. Figură geometrică plană formată din mulțimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix ; circumferință ; suprafață limitată de această figură . 2. Figură , desen , linie sau mișcare în formă de cerc ( I 1 ) . 3. Linie în formă de arc . 4. Fig . Sferă , întindere , cuprins , limită ( de cunoștințe , de atribuții , de ocupații etc . ) II. Nume dat unor obiecte de lemn , de metal etc . în formă de linie circulară . 1. Bandă subțire de metal sau de lemn care înconjură un butoi cu doage pentru strângerea și consolidarea acestora . 2. Bandă subțire ( de metal ) cu care se consolidează un cufăr , un geamantan etc . 3. Șină de fir fixată în jurul roților de lemn ale vehiculelor , pentru a consolida obezile și pentru a servi ca piesă de uzură la rulare . 4. Obiect de lemn de formă circulară , pe care îl rulează copiii lovindu - l cu un bețișor . 5. ( Înv . ) Diademă . III. Disc gradat , întrebuințat la unele instrumente de măsură pentru calcularea unghiurilor . Cerc de busolă . IV. Grup de oameni legați între ei prin interese comune ori prin legături de rudenie sau de
COLÉGIU , colegii , s . n . 1. Organ de conducere colectivă a ministerelor și a altor organe centrale ale administrației de stat sau a anumitor întreprinderi ori instituții , care examinează și hotărăște asupra problemelor de competența acestora . 2. Colectiv de judecători cu atribuții speciale pe lângă unele organe de jurisdicție . Colegiu penal . Colegiu civil . Colegiu disciplinar . 3. Organizație de liber - profesioniști alcătuită cu scopul de a apăra interesele profesionale ale membrilor ei . 4. Reuniune de persoane egale în funcție . Colegiu de cardinali . Colegiu preoțesc . 5. Categorie electorală ( în unele state ) stabilită după avere sau ocupație . 6. Instituție de învățământ mediu sau superior , cu internat , în unele
COMÍȚII s . f . pl . ( În Roma antică , în perioada republicii ) Adunări ale poporului având atribuții politice , legislative , judecătorești și
COMPETÉNȚĂ , competențe , s . f . Capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru , pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție ; capacitate a unei autorități , a unui funcționar etc . de a exercita anumite
COMPETÉNT , - Ă , competenți , - te , adj . 1. Care este bine informat într - un anumit domeniu ; care este capabil , care este în măsură să judece un anumit lucru . 2. Care are atribuția , căderea , autoritatea legală să facă ceva ; îndreptățit . [ Var . : ( înv . ) competínte
CÚMUL , cumuluri , s . n . Deținere de către o persoană a mai multor funcții sau atribuții ( remunerate ) în același timp . [ Acc . și :
CUMULÁ , cumulez , vb . I . Tranz . 1. A deține în același timp mai multe funcții sau atribuții ( remunerate ) . 2. A face un singur tot din două sau mai multe situații , sume de bani
CUMULÁRD , - Ă , cumularzi , - de , s . m . și f . Persoană care deține mai multe funcții sau atribuții ( remunerate ) în același