Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AURIU

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru AURIU.

PARMEN

... PÁRMEN , parmeni , - e , adj . Măr parmen ( În sintagmele ) ( auriu ) ( și substantivat , m . ) = varietate de măr originară din Anglia , cu fructele de culoare galbenă - aurie , cu dungi carmin . Măr parmen ( auriu

 

ALAMĂ

... ALÁMĂ , alămuri , ( 2 , 3 ) s . f . 1. Aliaj de cupru și zinc , galben - auriu , maleabil , ductil , ușor de prelucrat , cu numeroase și variate întrebuințări în industrie . 2. ( La pl . ) Obiecte de alamă ( 1 ) ; alămărie ^2 . 3. ( La pl . ) Instrumente ...

 

AUREL

... AURÉL , - ÍCĂ , aurei , - ele , adj . ( Rar ) Auriu

 

AUROS

... AURÓS , - OÁSĂ , auroși , - se , adj . ( Rar ) Auriu

 

BETEALĂ

... BETEÁLĂ s . f . 1. ( Adesea fig . ) Fir lung de metal auriu

 

CANTARIDĂ

CANTARÍDĂ , cantaride , s . f . Insectă din ordinul coleopterelor , verde - aurie , cu miros caracteristic , care atacă frasinul și liliacul și care este folosită în industria farmaceutică : gândacul - frasinului , gândac - de - frasin , cățel - de - frasin , cățelul - frasinului ( Lytta

 

CHEFAL

CHEFÁL , chefali , s . m . Nume dat mai multor specii de pești marini , cu partea superioară a capului mare și turtită și cu o pată aurie pe opercul (

 

CRĂIȚĂ

CRĂÍȚĂ , crăițe , s . f . I. 1. Nume dat la două specii de plante erbacee din familia compozitelor , cu tulpina puternică și ramificată , cu frunze opuse , penat - divizate și cu flori galbene - portocalii , cu miros pătrunzător ; vâzdoagă , ocheșele ( Tagetes erecta și patula ) . 2. Varietate de ciupercă comestibilă , a cărei pălărie este purpurie pe deasupra , iar pe dedesubt galbenă - aurie . II. ( La pl . , art . ) Dans popular românesc cu mișcare vioaie , răspândit în Oltenia ; melodie după care se execută acest dans . III. ( Rar ; la jocul de cărți ) Damă . [ Var . : creíță s . f . ] - Crai + suf . -

 

POLEI

POLEÍ^2 , poleiesc , vb . IV . 1. Tranz . A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur sau de argint în scopul protejării sau al înfrumusețării ; a sufla cu aur sau cu argint . 2. Tranz . și refl . Fig . A străluci sau a face să strălucească ; a ( se ) învălui într - o lumină aurie sau argintie . POLÉI^1 , poleiuri , s . n . Strat subțire de gheață , continuu și neted , care acoperă uneori porțiuni din suprafața solului , arborii sau obiectele care se află în aer liber și care este format prin înghețarea apei provenite din ploaie sau din topirea

 

SELENIT

SELENÍT^2 , seleniți , s . m . ( Livr . ) Locuitor imaginar din Lună . SELENÍT^1 , seleniți , s . m . Varietate de ghips semitransparent , de culoare galben - aurie , cu luciu mătăsos - sidefos , utilizată pentru confecționarea unor obiecte

 

   Următoarele >>>