Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AȘTEPTARE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 22 pentru AȘTEPTARE.

EXPECTAȚIE

... EXPECTÁȚIE , expectații , s . f . ( Livr . ) Așteptare

 

FĂCUT

FĂCÚT^1 s . n . 1. Acțiunea de a face și rezultatul ei ; săvârșire , îndeplinire ; pregătire , preparare ; confecționare ; fabricare . 2. ( Pop . ; în superstiții ) Farmec , vrajă ( făcută cuiva ) . 3. ( Pop . ) Destin , soartă . - FĂCÚT^2 , - Ă , făcuți , - te , adj . 1. ( Despre băuturi ) Falsificat , dres . 2. ( În expr . ) Parcă - i ( un ) lucru făcut ( sau substantivat , un făcut ) , se spune pentru a exprima surprinderea că un lucru se întâmplă contrar așteptărilor . 3. ( Fam . )

 

FEBRIL

... Ă , febrili , - e , adj . 1. ( Med . ) Care se manifestă prin febră ( 1 ) , cu febră . Stare febrilă . 2. Fig . ( Adesea adverbial ) încordat , înfrigurat , agitat ; intens , viu . Așteptare

 

FIRESC

FIRÉSC , - EÁSCĂ , firești , adj . 1. Care este conform legilor naturii , din natură . 2. Care este conform așteptărilor , cum era normal să fie ; obișnuit , normal ;

 

MEFIENȚĂ

... MEFIÉNȚĂ , mefiențe , s . f . 1. ( Livr . ) Neîncredere ; bănuială . 2. ( Psih . ) Suspiciune patologică ; așteptare

 

MOCNI

... fără folos , a sta inactiv ; a lâncezi , a zăcea , a vegeta . 3. A sta în așteptare

 

NERĂBDARE

... NERĂBDÁRE s . f . Lipsă de răbdare ; impaciență ; starea celui nerăbdător ; neastâmpăr ( provocat de așteptare

 

NESPERAT

NESPERÁT , - Ă , nesperați , - te , adj . ( Despre un eveniment fericit ) Care nu a fost sperat ( dar s - a realizat ) ; p . ext . care întrece așteptările . - Ne - + sperat ( după fr .

 

OINĂ

... s . f . Joc sportiv care se dispută între două echipe compuse din câte 11 jucători fiecare , o echipă aflându - se " la bătaie " , pe linia de așteptare , și cealaltă " la prindere " , în câmpul de joc , tehnica constând în lovirea unei mingi cu un baston de lemn de către fiecare jucător , pentru a ...

 

PIDOSNIC

PIDÓSNIC , - Ă , pidosnici , - ce , adj . , s . m . I. Adj . ( Pop . ) Care este ieșit din comun , contrar așteptărilor ( în sens negativ ) ; care se comportă ciudat , sucit ; care face totul pe dos . II. S . m . Numele a două specii de plante erbacee cu frunze lucioase , verzi - albăstrii și cu flori galbene ( Cerinthe minor și glabra ) . - Pe dos + suf . -

 

SUB

SUB ^2 prep . I. ( Introduce un complement circumstanțial de loc ) 1. ( Arată poziția unei persoane sau a unui lucru care se găsește sau ajunge mai jos decât cineva sau ceva ) Dedesubt . A căzut sub masă . 2. ( Rar ) În . 3. La marginea , la poalele , jos , lângă . . . Sub zidurile cetății . II. ( Introduce un complement circumstanțial de timp ) În timpul , pe vremea . Istoria românilor sub Mihai - Vodă Viteazul . III. ( Introduce un complement circumstanțial de cauză ) Iarbă ofilită sub arșița soarelui . IV. ( Introduce un complement circumstanțial de mod ) 1. ( Exprimă un raport de supunere , de dependență față de cineva ) Avea sub mână o armată de subalterni . 2. ( În expr . ) Sub ochii ( cuiva ) = în prezența ( cuiva ) , fiind de față ( cineva ) . A ține ( sau a păstra ) sub cheie = a ține ( sau a păstra ) închis , încuiat . A trece ( ceva ) sub tăcere = a tăinui ( ceva ) . A fi ( sau a se găsi ) sub foc = a se găsi în prima linie de luptă . Sub pretext ( sau cuvânt , motiv ) că . . . = invocând un motiv ( fals ) . Sub nici un cuvânt ( sau chip ) = cu nici un preț , nicidecum , niciodată . Sub semnătură = ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>