Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BELETRISTIC

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru BELETRISTIC.

LITERATURĂ

LITERATÚRĂ , literaturi , s . f . 1. Artă sau creație artistică al cărei mijloc de exprimare este limba ; beletristică . 2. Totalitatea operelor beletristice ale unei epoci , ale unei țări , ale unui grup social etc . 3. Totalitatea operelor scrise care se referă la un anumit domeniu ( al cunoașterii ) Literatură muzicală . 4. Totalitatea lucrărilor cu privire la o anumită problemă , la un anumit subiect ;

 

BEST-SELLER

BEST - SELLER - SELLER subst . 1. Lucrare ( literară ) care deține recordul la vânzare . 2. Autor popular al unei lucrări ( beletristice ) de mare succes . 3. Articol sau produs foarte căutat la un moment dat . [ Pr . : bestsélăr ] - Cuv .

 

CALENDAR

... și zilelor unui an . 3. Publicație cu caracter variat , care apare o dată pe an , cuprinzând cronologia zilelor anului și diverse materiale cu caracter informativ , beletristic

 

MEMORIU

MEMÓRIU , memorii , s . n . 1. Expunere scrisă , amănunțită și documentată , asupra unei probleme , unei situații etc . 2. ( La pl . ) Colecție de conferințe , comunicări , discuții etc . ale unei societăți științifice . 3. ( La pl . ) Lucrare beletristică cu caracter evocator , conținând însemnări asupra evenimentelor petrecute în timpul vieții autorului ( și la care el a luat parte ) . 4. Petiție , cerere ( colectivă ) în care motivele sunt expuse pe larg . 5. ( În vechea organizare a armatei ) Dosar personal al unui ofițer sau al unui

 

ORALITATE

ORALITÁTE s . f . 1. Calitate a stilului unei scrieri beletristice de a părea vorbit , dând expunerii un caracter spontan și viu atât în dialogurile care notează particularitățile vorbirii personajelor , cât și în narațiunea propriu - zisă ; ansamblu de particularități ale limbii vorbite , ale graiului viu . 2. ( Jur . în sintagma ) Principiul oralității = principiu fundamental al dreptului procesual , potrivit căruia dezbaterea litigiului se face verbal . - Oral + suf . - itate . Cf . it . %

 

PICTURĂ

PICTÚRĂ , picturi , ( 2 ) s . f . 1. Ramură a artelor plastice care interpretează realitatea în imagini vizuale , prin forme colorate , bidimensionale , desfășurate pe o suprafață plană . 2. Lucrare artistică executată de un pictor : tablou , pânză . 3. Fig . Descriere sugestivă ( într - o operă beletristică ) a fizicului și a caracterului personajelor , a unor scene din viața reală și din natură