Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BUIMACI

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru BUIMACI.

BUIMAC

BUIMÁC , - Ă , buimaci , - ce , adj . Amețit ( de somn , de beție , de frică etc . ) ; zăpăcit , năuc ; buimăcit , buimatic . - Et .

 

BUIMĂCI

... BUIMĂCÍ , buimăcesc , vb . IV . Refl . și tranz . A deveni sau a face să devină buimac

 

BUIMĂCIT

... BUIMĂCÍT , - Ă , buimăciți , - te , adj . Buimac

 

BUIMATIC

... BUIMÁTIC , buimatici , - ce , adj . ( Rar ) Buimac

 

HĂBĂUC

... HĂBĂÚC , - Ă , hăbăuci , - ce , adj . ( Reg . ; adesea substantivat ) Năuc , buimac

 

NĂUC

... ce , adj . ( Adesea substantivat ) 1. Amețit , buimăcit ( din cauza unei emoții puternice , a unei dureri , a unui zgomot etc . ) ; dezorientat , zăpăcit , buimac