Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BĂRBIERIT

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru BĂRBIERIT.

BĂRBIERESC

BĂRBIERÉSC , - EASCĂ , bărbierești , adj . ( Rar ) De bărbier , privitor la bărbier . [ Pr . : - bi - e - ] - Bărbier + suf . -

 

BĂRBIERI

BĂRBIERÍ , bărbieresc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A ( se ) rade . 2. Refl . Fig . A se lăuda cu lucruri neadevărate ; a minți . [ Pr . : - bi -

 

BĂRBOS

BĂRBÓS , - OÁSĂ , bărboși , - oase , adj . , s . f . 1. ( Adesea substantivat , m . ) Cu barbă ( lungă și deasă ) ; care nu s - a bărbierit mai multe zile . 2. S . f . Plantă erbacee cu frunze păroase , cu flori dispuse în spice cilindrice pătate cu roșu , verde sau violet ( Andropogon ischaemum ) . - Barbă + suf . -

 

BRICI

BRICI , brice , s . n . Instrument de bărbierit , cu lamă de oțel și cu mâner . [ Pl . și :

 

RĂZĂTURĂ

RĂZĂTÚRĂ , răzături , s . f . 1. Faptul de a ( se ) rade ; bărbierit . 2. Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras ; ștersătură făcută cu guma pe hârtie . 3. Ceea ce rezultă din raderea unui obiect . [ Var . : răsătúră s . f . ] - Rade + suf . -

 

RAS

RAS ^1 , rasuri , s . n . Faptul de a ( se ) rade ( 1 ) ; bărbierit . - V.