Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CALITATE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 513 pentru CALITATE.

DECLINA

DECLINÁ , declín , vb . I . 1. Tranz . A trece un substantiv , un adjectiv , un pronume , un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale . 2. Tranz . ( Rar ; în expr . ) A - și declina numele , calitatea etc . = a - și spune numele , calitatea etc . ; a se prezenta . 3. Tranz A refuza să - și asume o sarcină , o răspundere , o funcție , a nu vrea să soluționeze un litigiu etc . 4. Tranz . A pune la îndoială , a nu admite , a nu recunoaște competența cuiva sau a ceva . 5. Intranz . ( Rar ; despre aștri ) A coborî spre asfințit ; a apune , a

 

DESTUL

DESTÚL , - Ă , destui , - le , adj . , adv . 1. Adj . , adv . ( Care este ) în cantitate suficientă , atât cât trebuie . 2. Adj . , adv . ( Care este ) în cantitate sau în număr mare ; mult . 3. Adj . , adv . ( Care este ) mai mult decât trebuie , prea mult . 4. Adv . ( Urmat de un adjectiv sau de un adverb de care se leagă prin prep . " de " ) a ) ( Exprimă ideea de diminuare a calității pozitive indicate de adjectivul sau adverbul pe care - l însoțește ) Aproape . . . , suficient de . . . , relativ . . . S - au înțeles destul de bine . b ) ( Exprimă ideea de sporire a calității negative indicate de adjectivul sau adverbul pe care - l însoțește ) . Destul de puțin . Destul de rău . - De ^4 +

 

DISCREȚIE

DISCRÉȚIE s . f . 1. Calitatea de a păstra o taină încredințată . 2. Fig . Calitatea de a nu atrage atenția , de a nu șoca ( prin aspect ) . 3. ( Fam . ; în loc . adv . și expr . ) La discreție = cât poftești , cât vrei , fără nici o restricție , din belșug . A fi ( sau a ajunge , a rămâne , a pune , a lăsa ) la discreția cuiva = a fi ( sau a ajunge etc . ) la bunul plac , la dispoziția cuiva , supus puterii abuzive , capriciilor cuiva . [ Var . : ( înv . ) discrețiúne s .

 

EXPLOZIE

... lavei , a bombelor vulcanice și a gazelor unui vulcan . 3. Trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă , prin distrugerea calității vechi . 4. Fig . Manifestare bruscă , izbucnire neașteptată și puternică , dar de scurtă durată , a unei acțiuni , a ...

 

MÂNDRIE

MÂNDRÍE , mândrii , s . f . 1. Sentiment de mulțumire , de satisfacție , de plăcere , de bucurie ; ceea ce produce mulțumire , satisfacție , plăcere , bucurie ; sentiment de demnitate , de încredere în calitățile proprii . 2. Sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii ; orgoliu , trufie , îngâmfare . - Mândru + suf . -

 

MĂSURĂ

... anumit număr de silabe lungi și scurte , care determină ritmul unui vers . 6. ( Fil . ) Categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate și calitate , cuprinzând intervalul în limitele căruia schimbările cantitative pe care le suferă un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calității ...

 

MARE

MÁRE^2 , mări , s . f . Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare , adânci și sărate , de pe suprafața Pământului , care de obicei sunt unite cu oceanul printr - o strâmtoare ; parte a oceanului de lângă țărm ; p . ext . ocean . MÁRE^1 , mari , adj . I. ( Indică dimensiunea ) Care depășește dimensiunile obișnuite ; care are dimensiuni apreciabile ( considerate în mod absolut sau prin comparație ) . II. ( Indică cantitatea ) 1. Care este în cantitate însemnată ; abundent , mult ; numeros . 2. ( Despre numere sau , p . ext . , despre valori care se pot exprima numeric ) Care este în cantitate însemnată , ridicat . III. ( Arată rezultatul dezvoltării ființelor ) Care a depășit frageda copilărie ; care a intrat în adolescență ; care a ajuns la maturitate . IV. ( Indică durata ; despre unități de timp ) De lungă durată , îndelung , lung . V. ( Indică intensitatea ) 1. ( Despre surse de lumină și căldură ) Puternic , intens . 2. ( Despre sunete , voce , zgomote ) Puternic , ridicat . 3. ( Despre fenomene atmosferice ) Violent , aspru , năprasnic . Ger mare . 4. ( Despre ritmul de mișcare sau de deplasare ) Care a depășit viteza obișnuită ; crescut ( ca viteză ) , mărit . 5. ( Despre stări sufletești , sentimente , senzații etc . ) Intens , profund , tare . VI. ( Arată calitatea , valoarea ) 1. De valoare , de însemnătate deosebită ; ...

 

PATERNITATE

PATERNITÁTE s . f . 1. Starea , calitatea de tată ; rudenie de sânge între părinte și copilul său , faptul de a fi tată . 2. Fig . Calitatea de autor al unei lucrări , al unei metode

 

RĂU

RĂU , REA , răi , rele , adj . , s . n . , adv . I. Adj . Care are însușiri negative ; lipsit de calități pozitive . 1. ( Adesea substantivat ) Care face , în mod obișnuit , neplăceri altora . 2. Care nu - și îndeplinește îndatoririle morale și sociale legate de o anumită circumstanță , care nu e potrivit unui anumit lucru , unei anumite situații ; necorespunzător , nepotrivit . 3. Neconform cu regulile moralei ; în dezacord cu opinia publică . 4. ( Despre viață , trai etc . ) Neliniștit , apăsător , chinuit . 5. ( Despre vești ) Care anunță un necaz , o supărare ; neplăcut . II. Adj . Care nu are calitățile proprii destinației , menirii , rolului său . 1. Care nu este apt ( pentru ceva ) , care nu e corespunzător unui anumit scop , unei anumite întrebuințări ; care prezintă unele defecte , unele imperfecțiuni . 2. ( Despre organele corpului ) Care nu funcționează normal ; bolnav ; ( despre funcții fiziologice ) care nu se desfășoară normal . 3. ( Despre îmbrăcăminte și încălțăminte ) Uzat , rupt , stricat . 4. ( Despre băuturi ) Neplăcut la gust , prost pregătit . 5. ( Despre bani ) Care nu are curs , ieșit din circulație ; fals . III. Adj . ( Despre meseriași , artiști etc . ) Neîndemânatic , incapabil , nepriceput . IV. Adj . 1. Nesatisfăcător ; dăunător . 2. ( Despre vreme ) Urât ; nefavorabil . 3. ( În superstiții ) Prevestitor de rele ; nefast , nenorocos . V. Adv . 1. Așa cum nu trebuie ; nepotrivit , greșit , cu defecte . 2. ...

 

REZISTENȚĂ

... apărare împotriva unui atac . II. 1. Calitatea de a fi rezistent . 2. Putere de a înfrunta boala , oboseala , foamea , lipsurile etc . ; calitate a unui organism de a nu contracta o boală contagioasă . 3. Proprietate a unui corp de a suporta ...

 

TELEFONOMETRIE

TELEFONOMETRÍE s . f . Operație de determinare a calităților aparatelor telefonice și a legăturilor telefonice , la emisiune și la recepție , prin comparare cu calitățile anumitor instalații de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>