Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CLACĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru CLACĂ.

CLACA

CLACÁ , clachez , vb . I . Intranz . ( Despre sportivi ) A suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament la picioare , în urma unui

 

CLĂCAȘ

CLĂCÁȘ , clăcași , s . m . 1. Țăran obligat să facă clacă ( 1 ) pe pământul stăpânului de pământ . 2. Persoană care ia parte la o clacă ( 2 ) . - Clacă + suf . -

 

CLĂCUȘOARĂ

CLĂCUȘOÁRĂ , clăcușoare , s . f . Diminutiv al lui clacă ( 2 ) ; ( glumeț ) faptă nepotrivită ( a unui grup de oameni ) ; poznă . - Clacă + suf . -

 

CLACARE

... CLACÁRE , clacări , s . f . Acțiunea de a claca . - V. claca

 

BALIVERNĂ

BALIVÉRNĂ , baliverne , s . f . Vorbă lipsită de importantă sau născocită ; palavră , vorbă de

 

CLĂCĂȘI

CLĂCĂȘÍ , clăcășesc , vb . IV . Intranz . A presta clacă ( 1 ) ; a

 

CLĂCUI

CLĂCUÍ , clăcuiesc , vb . IV . Intranz . ( Reg . ) A clăcăși . - Clacă + suf . -

 

CLACAJ

... CLACÁJ , clacaje , s . n . Faptul de a claca

 

FLEAC

FLEAC ^2 s . n . v . flec . FLEAC ^1 , fleacuri , s . n . 1. Lucru de mică importanță , neînsemnat ; bagatelă . 2. ( La pl . ) Vorbe de clacă ; nimicuri , palavre . - Et . nec . Cf . %

 

FLECĂREALĂ

FLECĂREÁLĂ , flecăreli , s . f . Vorbărie fără rost , vorbă de clacă ; flecărie , pălăvrăgeală . - Flecări + suf . -

 

HAVALEA

HAVALEÁ , havalele , s . f . Îndatorire constând din prestarea de zile de clacă , podvezi etc . , pe care o aveau țăranii pe vremea

 

   Următoarele >>>