Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COMUNICARE

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 50 pentru COMUNICARE.

GREFIER

GREFIÉR , grefieri , s . m . Funcționar judecătoresc însărcinat cu înregistrarea dezbaterilor instanței , cu redactarea hotărârilor , cu întocmirea , păstrarea și comunicarea actelor de procedură [ Pr . : - fi -

 

INDIRECT

INDIRÉCT , - Ă , indirecți , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care nu este direct , care se produce , apare sau se obține prin mijlocirea cuiva sau a ceva . 2. ( Lingv . ; în sintagmele ) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație , caracterizat prin prezența în număr mare a elementelor de relație , prin lipsa afectivității etc . Complement indirect = parte de propoziție asupra căreia se răsfrânge în chip indirect ( 1 ) acțiunea verbului . Propoziție completivă indirectă = propoziție care îndeplinește în frază funcția de complement indirect . 3. ( Fin . ; în sintagma ) Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum . 4. ( Mil . ; în sintagma ) Tragere indirectă = tragere asupra unor ținte care nu se văd , dirijată cu ajutorul unor calcule

 

INFORMAȚIE

... INFORMÁȚIE , informații , s . f . 1. Comunicare , veste , știre care pune pe cineva la curent cu o situație . 2. Lămurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru ; totalitate a materialului ...

 

INTERFON

... INTERFÓN , interfoane , s . n . Aparat de comunicare

 

KOINE

KOINÉ s . f . ( Lingv . ) Variantă lingvistică ce servește comunicării între vorbitori de dialecte sau graiuri diferite ; limbă comună (

 

LEGĂTURĂ

... corpuri , prin care se limitează mobilitatea lor relativă și care permite de obicei transmiterea unor mișcări de la unul la celălalt ; joncțiune . 2. Mijloc de comunicare ( aeriană , telegrafică etc . ) . 3. Piesă , dispozitiv , obiect ( flexibil ) care unește sau fixează două sau mai multe obiecte , cu care este fixat , imobilizat cineva sau ceva ...

 

LIMBĂ

... află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat ...

 

LIMBAJ

... LIMBÁJ , limbaje , s . n . 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbă , grai . 2. Limba unei comunități umane istoricește constituită . 3 ...

 

MEGAFON

MEGAFÓN , megafoane , s . n . 1. Difuzor de mare putere , folosit pentru transmiterea programelor sonore în piețe , pe stadioane etc . 2. ( Nav . ) Ansamblu format dintr - un amplificator și un difuzor , de forma unei pâlnii , folosit pentru transmiterea la distanță a comenzilor ; portavoce . 3. Instrument de forma unei pâlnii , folosit pentru comunicări verbale la

 

MEMORIU

MEMÓRIU , memorii , s . n . 1. Expunere scrisă , amănunțită și documentată , asupra unei probleme , unei situații etc . 2. ( La pl . ) Colecție de conferințe , comunicări , discuții etc . ale unei societăți științifice . 3. ( La pl . ) Lucrare beletristică cu caracter evocator , conținând însemnări asupra evenimentelor petrecute în timpul vieții autorului ( și la care el a luat parte ) . 4. Petiție , cerere ( colectivă ) în care motivele sunt expuse pe larg . 5. ( În vechea organizare a armatei ) Dosar personal al unui ofițer sau al unui

 

MESAJ

... cu caracter oficial ) adresat poporului , armatei etc . 2. Ceea ce se predă sau se comunică cuiva , ceea ce trebuie predat sau comunicat cuiva ; știre , veste , comunicare

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>