Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONFORMAȚIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru CONFORMAȚIE.

COSITURĂ

COSITÚRĂ , cosituri , s . f . 1. Câmp de pe care s - a cosit iarba . 2. Cantitate de iarbă cosită ; nutreț . 3. Rană pe care și - o fac la picioare animalele sau oamenii în timpul mersului , ca urmare a poziției sau a conformației defectuoase a membrelor . - Cosi + suf . -

 

EXTROFIE

... EXTROFÍE , extrofii , s . f . Defect de conformație

 

HAITIȘ

... HAITÍȘ , haitișe , adj . n . ( Reg . ; despre picioare ) Cu conformație

 

JIMBĂTURĂ

... JIMBĂTÚRĂ , jimbături , s . f . ( Reg . ) 1. Defect de conformație

 

JIMBAT

... JIMBÁT , - Ă , jimbați , - te , adj . ( Reg . ; despre gură ) Cu buzele îndepărtate una de alta ( din cauza unui defect de conformație

 

MAIMUȚĂ

MAIMÚȚĂ , maimuțe , s . f . 1. Nume generic dat animalelor tropicale cu conformația exterioară foarte asemănătoare cu a omului , inteligente și sociabile , cu un spirit de imitație foarte dezvoltat . 2. ( Fam . ) Epitet depreciativ pentru o persoană foare urâtă sau care obișnuiește să imite pe

 

NATURĂ

NATÚRĂ , naturi , s . f . 1. Lumea materială ; univers , fire ; totalitatea ființelor și a lucrurilor din Univers ; p . restr . lumea fizică înconjurătoare , cuprinzând vegetația , formele de relief , clima . 2. Ansamblul legilor după care se dezvoltă Universul ; Universul considerat ca o forță activă , creatoare , condusă după anumite legi . 3. Ansamblu de însușiri pe care o ființă le are din naștere , care rezulta din conformația sa și care o caracterizează , constituind esența sa ; fel propriu de a fi al cuiva ; fire , temperament . 4. Caracter specific al unui lucru , însușire caracteristică ;

 

PREFORMAȚIE

... PREFORMÁȚIE , preformații , s . f . ( Înv . ) Conformație

 

PROGNATISM

... PROGNATÍSM s . n . Conformație a feței omului care constă în proeminența anterioară ( în formă de bot ) a maxilarelor sau a arcadelor dentare ale ...

 

RETROGNATISM

... RETROGNATÍSM s . n . Conformație

 

RUMEGĂTOR

RUMEGĂTÓR , - OÁRE , rumegători , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre animale ) Care rumegă ( 1 ) . 2. S . f . ( La pl . ) Subordin de mamifere având conformația dinților și stomacul ( compus din mai multe camere ) adaptate pentru rumegare ; ( și la sg . ) animal care face parte din acest subordin . - Rumega + suf . -

 

   Următoarele >>>