Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONJUGA

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru CONJUGA.

CONJUGAT

CONJUGÁT , - Ă , conjugați , - te , adj . Unit , legat

 

CONJUGABIL

... CONJUGÁBIL , - Ă , conjugabili , - e , adj . Care se poate conjuga

 

CONJUGARE

... CONJUGÁRE , conjugări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) conjuga și rezultatul ei . 2. Flexiunea verbului . 3. Fig . Îmbinare , împletire . 4. ( Biol . ) Forma cea mai simplă de fecundație , care constă în unirea temporară a ...

 

POLAR

POLÁR , - Ă , polari , - e , adj . , s . f . 1. Adj . Privitor la cei doi poli ^1 ai Pământului , de la poli ^1 , caracteristic polilor ^1 ; din regiunea sau din zona polilor ^1 . 2. Adj . Privitor la polii ^1 unui magnet sau ai unei pile electrice . 3. Adj . ( Mat . ; în sintagma ) 4. Adj . ( Fil . ) Care se află într - un raport de polaritate , care prezintă polaritate . 5. S . f . Locul geometric al punctelor conjugate armonic cu un punct dat în raport cu cele două puncte în care o dreaptă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează conica

 

SEMIDEPONENT

SEMIDEPONÉNT , - Ă , semideponenți , - te , adj . Verb semideponent ( În sintagma ) = verb activ ca sens care are unele forme ce se conjugă după diateza activă , iar altele după diateza

 

UNIPERSONAL

UNIPERSONÁL , - Ă , unipersonali , - e , adj . ( Despre verbe , forme și construcții verbale ) Care se întrebuințează sau se conjugă numai la persoana a 3 - a