Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONSTITUTIV
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 31 pentru CONSTITUTIV.
COEZIÚNE , coeziuni , s . f . 1. Proprietate a elementelor constitutive ale substanțelor solide , lichide și gazoase de a se menține unite , datorită forțelor care se exercită între atomii sau între moleculele lor . 2. Fig . Legătură internă strânsă . [ Pr . : - zi -
COMPLÉT^2 , - Ă , compleți , - te , ( 1 ) adj . , completuri , ( 2 , 3 ) s . n . , ( 4 ) adv . 1. Adj . Care conține tot ceea ce trebuie ; căruia nu - i lipsește nici una dintre părțile constitutive ; întreg , desăvârșit , deplin , împlinit . 2. S . n . ( În sintagma ) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori care iau parte la soluționarea unui litigiu . 3. S . n . Costum de haine ; obiect de îmbrăcăminte compus din două ( sau mai multe ) piese asortate . 4. Adv . În întregime , cu desăvârșire . [ Var . : compléct , - ă adj . ] COMPLÉT^1 , completuri , s . n . ( Franțuzism ieșit din uz ) Bal popular ; local de dans ( în cartierele periferice ale unui oraș ) . - Probabil din cuplet ( confundat , prin etimologie populară , cu complet ^
... CONSTITUÁNT , - Ă , constituanți , - te , adj . Privitor la constituție ; constitutiv
DEZAGREGÁ , pers . 3 dezagrégă , vb . I. Refl . ( Despre corpuri ) A se desface în părțile
FORMÁRE , formări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) forma și rezultatul ei ; formație ( 1 ) . 2. Operație de confecționare și de asamblare a părților constitutive și a miezurilor care alcătuiesc o formă de
GESTALTÍSM s . n . Teorie filozofică a formei potrivit căreia un tot fiind constituit din structuri perfect integrate are caracteristici proprii care nu rezultă din elementele lui constitutive , iar întregul nu poate fi considerat simpla însumare a acestor elemente ; configuraționism . [ Pr . : ghe -
GRAMÁTICĂ , gramatici , s . f . Ansamblu de reguli cu privire la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții ; ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul structurii gramaticale a unei limbi sau , p . ext . , cu studiul tuturor elementelor constitutive ale unei
HEMATOMETRÍE , hematometrii , s . f . Examinare a sângelui în vederea determinării tipurilor și proporției diferitelor elemente constitutive , precum și a cantității de
... LÁBIE , labii , s . f . 1. ( Bot . ) Formație caracteristică florilor unor plante alcătuită din petale dispuse sub forma unor buze . 2. ( Anat . ) Element constitutiv
MER , meri , s . m . ( Chim . ) Unitate elementară constitutivă cu structură și cu masă dată invariabile , care se repetă în mod constant într - un lanț macromolecular al unui
METAMÉR , metamere , s . n . 1. Fiecare dintre elementele constitutive ale corpului viermilor anelizi și artropodelor , asemănătoare ca structură și așezate succesiv ; segment . 2. Segment primitiv al