Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONSTITUTIV
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 31 pentru CONSTITUTIV.
METAMÉR , metamere , s . n . 1. Fiecare dintre elementele constitutive ale corpului viermilor anelizi și artropodelor , asemănătoare ca structură și așezate succesiv ; segment . 2. Segment primitiv al
... n . I. Cauza , rațiunea , pricina unei acțiuni ; imboldul care împinge la o acțiune sau care determină o acțiune ; mobil . II. 1. Cel mai mic element constitutiv al unei piese muzicale , din dezvoltarea căruia ia naștere tema muzicală ; temă , melodie , intonație . 2. Element pictural sau sculptural fundamental , folosit într - o compoziție decorativă ...
MUCOPOLIZAHARÍDĂ , mucopolizaliaride , s . f . Substanță alcătuită din polizaharide și proteine , care se găsește în organismul animalelor , ca parte constitutivă a
... sau ansamblu de cicluri de atomi alipite , care formează scheletul moleculelor unei substanțe și care rămâne neschimbat la toți derivații substanței respective . 3. ( Biol . ) Element constitutiv al celulei organice , de formă sferică sau ovoidală , situat în plasmă , având o structură proprie și îndeplinind funcții însemnate în viața celulei . 4. Fig . Element ...
ORGANÍT , organite , s . n . Fiecare dintre elementele constitutive permanente ale
... I. 1. Ceea ce se desprinde dintr - un tot , dintr - un ansamblu , dintr - un grup etc . , în raport cu întregul ; fragment , bucată , porțiune . 2. Element constitutiv , precis delimitat , din structura unui tot , a unui ansamblu ; element indisolubil legat de componența sau de esența unui lucru ; p . ext . sector , compartiment ...
RITOLOGÍE s . f . Ramură a mitologiei și religiei care studiază ritul , ritualul și ritualismul ca părți constitutive ale unor uzanțe culturale cu caracter regulat , referitoare la superstiții și credințe
SCINDÁ , scindez , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) despărți în părțile constitutive sau în combinații mai simple ; a ( se ) fracționa , a ( se ) separa , a ( se ) subdiviza , a ( se )
STRUCTÚRĂ , structuri , s . f . I. 1. Mod de organizare internă , de alcătuire a unui corp , a unui sistem ; mod de asociere a componenților unui corp sau a unui întreg organizat , caracterizat prin forma și dimensiunile fiecărui element component , cum și prin aranjarea lor unul față de celălalt . 2. Mod de așezare și asamblare a părților corpului omenesc , ale corpului anumalelor , ale plantelor sau ale țesuturilor lor . 3. Mod de construire a unui edificiu , a unui pod etc . 4. Mod de alcătuire a unei opere literare , muzicale etc . 5. Mod specific de organizare a elementelor constitutive ale unei limbi . II. Mod de organizare , de întocmire a societății din punct de vedere economic , social - politic și cultural ;
SUBSTÁNȚĂ , substanțe , s . f . 1. Corp ( omogen ) alcătuit din atomi și din molecule ( formate din aceleași elemente ) și care posedă o anumită formă , culoare , miros , gust etc . 2. ( Anat . ; în sintagmele ) Substanță albă = parte a sistemului nervos central formată din fibrele celulelor nervoase . Substanță cenușie = parte a sistemului nervos central formată din corpurile celulelor nervoase . 3. Categorie filozofică care desemnează fie esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor , fie ceea ce există de sine stătător . 4. Parte esențială , principală , constitutivă a unui
TRANSMUTÁȚIE , transmutații , s . f . Transformare a unui element chimic în altul printr - o nouă grupare a elementelor constitutive în atomi , obținută prin dezintegrare radioactivă naturală sau prin reacții