Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONTRADICTORIU

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 25 pentru CONTRADICTORIU.

ETER

ETÉR , eteri , ( 1 , 2 , 4 ) s . m . eteruri , ( 3 ) s . n . 1. S . m . Combinație organică lichidă , incoloră , foarte volatilă și inflamabilă , cu miros aromatic specific , obținută din alcooli sau din fenoli , cu numeroase folosiri în industrie . 2. S . m . Substanță ipotetică ( a cărei existență nu este admisă de fizica modernă ) având proprietăți fizice contradictorii , care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice . 3. S . n . Fig . Aer , atmosferă , cer , văzduh . 4. S . m . ( În concepția unor filozofi greci antici ) Al cincilea element al universului ( alături de foc , apă , pământ și aer ) din care ar fi alcătuite corpurile

 

HĂRȚUI

HĂRȚUÍ , hărțuiesc , vb . IV . 1. Tranz . A necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri , a nu lăsa în pace pe cineva ; a cicăli , a sâcâi , a pisa . 2. Tranz . A desfășura atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a - i provoca panică și de a nu - i permite deplasarea , pregătirea unor acțiuni de luptă , aprovizionarea etc . 3. Refl . recipr . A purta discuții repetate și contradictorii cu cineva , a se lua la ceartă sau la bătaie ; a se încăiera . [ Var . : hârțuí vb . IV ] - Harță + suf . -

 

INCOMPATIBILITATE

INCOMPATIBILITÁTE s . f . 1. Faptul de a fi incompatibil ; nepotrivire , necompatibilitate . 2. Interzicere ( prevăzută de lege ) de a cumula două funcții , două atribuții care , prin caracterul lor , sunt contradictorii . 3. ( Med . ) Termen folosit de obicei în legătură cu transfuziile de sânge pentru a arăta o nepotrivire de grup sangvin . 4. ( Mat . ) Caracteristică a unui sistem de ecuații sau inecuații de a fi

 

LITIGIOS

... LITIGIÓS , - OÁSĂ , litigioși , - oase , adj . Care provoacă un litigiu , care este sau poate fi obiectul unui litigiu ori este supus unor discuții în contradictoriu

 

NETEMEINICIE

NETEMEINICÍE , netemeinicii , s . f . Lipsă de temeinicie ; spec . viciu al unei hotărâri date de un organ de jurisdicție , care constă fie în greșita sau incompleta stabilire a faptelor , fie în lipsa de motivare , fie într - o motivare contradictorie sau în nefondarea ei pe un articol de lege . - Ne - +

 

OBVERSIUNE

OBVERSIÚNE , obversiuni , s . f . Operație logică prin care dintr - o judecată , prin schimbarea calității și înlocuirea predicatului cu contradictoriul său , obținem o nouă judecată echivalentă cu prima . [ Pr . : - si -

 

OPOZIȚIE

OPOZÍȚIE , opoziții , s . f . I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situații opuse , contradictorii ; deosebire izbitoare , contrast . 2. Împotrivire , opunere , rezistență . 3. ( Fil . ) Noțiune a dialecticii desemnând un stadiu mai înalt de dezvoltare a contradicției decât deosebirea , stadiu în care obiectul unitar de dedublează în contrarii ce se exclud . 4. Poziție a două corpuri cerești care , privite de pe pământ , se găsesc pe bolta cerească diametral opuse . 5. ( Jur . ) Manifestare de voință destinată să împiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiții acestei îndepliniri . 6. ( Lingv . ) Diferență , de obicei fonetică , cu sau fără valoare funcțională , între două unități lingvistice . II. ( În țările cu regim parlamentar ) Totalitatea persoanelor care fac parte dintr - un grup politic potrivnic partidului aflat la putere ; politica pe care o duce acest grup față de partidul la putere . [ Var . : ( înv . ) opozițiúne s .

 

OXIMORON

OXIMORÓN , oximoroane , s . n . Figură de stil care exprimă o ironie subtilă sau un adevăr usturător sub forma asocierii paradoxale a doi termeni

 

PARADOX

... PARADÓX , paradoxuri , s . n . 1. Enunț contradictoriu și , în același timp , demonstrabil ; părere ( absurdă ) contrară adevărului unanim recunoscut ; p . ext . ciudățenie ; enormitate , absurditate . 2. ( În sintagma ) Paradox hidrostatic = faptul că presiunea unui ...

 

POLEMIZA

... POLEMIZÁ , polemizez , vb . I . Intranz . A susține o polemică , a face polemică , a discuta în contradictoriu

 

PROMISCUITATE

... PROMISCUITÁTE s . f . Amestec de indivizi foarte diferiți pe care îi reunește un mod de viață dubios și contradictoriu

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>