Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONTRADICTORIU

 Rezultatele 21 - 25 din aproximativ 25 pentru CONTRADICTORIU.

PROMISCUITATE

... PROMISCUITÁTE s . f . Amestec de indivizi foarte diferiți pe care îi reunește un mod de viață dubios și contradictoriu

 

RIPOSTA

... RIPOSTÁ , ripostez , vb . I . Intranz . A răspunde în contradictoriu

 

SAU

SAU conj . 1. ( Cu funcție disjunctivă ) Ori , fie : a ) ( Leagă noțiuni sau propoziții care se exclud ca opuse sau contradictorii ) Plânge sau râde ? ( Al doilea membru al disjuncției este o negație ) Sunt sau nu sunt ? b ) ( Leagă noțiuni sau propoziții care se exclud ca alternative ) Doriți cafea sau ceai ? 2. ( Cu funcție explicativă ) Adică , cu alte cuvinte . Adunarea , sau soborul întregii țări . 3. ( Cu funcție copulativă ) Precum , și . Nisipul se găsește pe fundul râurilor , lacurilor sau mărilor . 4. ( În propoziții interogative , cu funcție conclusivă , atenuată de o nuanță de îndoială ) Nu cumva ? oare ? poate ? De ce nu scrii ? Sau n - ai timp ? - Să + au ^

 

SINCRETISM

SINCRETÍSM , sincretisme , s . n . 1. Îmbinare de elemente eterogene aparținând unor arte diferite ( literatură , muzică , dans etc . ) , caracteristică folclorului și mai ales fazelor primitive de dezvoltare a culturii , când diferitele arte nu erau încă diferențiate . 2. ( Fil . ) Amestec de doctrine filozofice și religii diferite și contradictorii care au fost reunite în mod forțat ( ignorându - se deosebirile dintre

 

TÂRGUI

... Tranz . A face cumpărături ; a cumpăra . 2. Refl . recipr . A se tocmi ( 1 ) ; p . ext . a discuta în contradictoriu

 

<<< Anterioarele