Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DECLINAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru DECLINAT.

DECLINA

... trece un substantiv , un adjectiv , un pronume , un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale . 2. Tranz . ( Rar ; în expr . ) A - și declina numele , calitatea etc . = a - și spune numele , calitatea etc . ; a se prezenta . 3. Tranz A refuza să - și asume ...

 

DECLINAȚIE

DECLINÁȚIE , declinații , s . f . 1. ( Gram . ; înv . ) Declinare . 2. Unghiul format de ecuatorul ceresc cu rază vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe

 

DECLINAȚIUNE

DECLINAȚIÚNE s . f . v .

 

DECLINARE

... DECLINÁRE , declinări , s . f . Acțiunea de a declina și rezultatul ei . 1. Totalitatea modificărilor suferite de forma unui substantiv , adjectiv , pronume , numeral sau articol pentru exprimarea cazurilor la singular și la plural . 2 ... trimitere a unei pricini spre soluționare la organul de jurisdicție competent de către organul sesizat cu soluționarea ei , care constată incompetența sa . - V. declina

 

DECLINABIL

... DECLINÁBIL , - Ă , declinabili , - e . adj . Care se poate declina

 

INDECLINABIL

INDECLINÁBIL , - Ă , indeclinabili , - e , adj . ( Gram . ) Care nu se declină ;

 

NEDECLINABIL

NEDECLINÁBIL , - Ă , nedeclinabili , - e , adj . ( Gram . ) Care nu se declină ( 1 ) ; indeclinabil . - Ne - +

 

NUME

NÚME , nume , s . n . 1. Cuvânt sau grup de cuvinte prin care numim , arătăm cum se cheamă o ființă sau un lucru , o acțiune , o noțiune etc . și prin care acestea se individualizează . 2. Calificativ , atribut ; poreclă ; p . ext . titlu , rang . 3. Reputație , faimă . 4. ( Reg . ) Pretext , motiv . 5. Termen generic pentru părțile de vorbire care se declină ; spec .

 

PERSONAL

PERSONÁL , - Ă , personali , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care aparține unei anumite persoane ( 1 ) , privitor la o anumită persoană , care este specific , caracteristic pentru o persoană ; individual , propriu . 2. ( În sintagmele ) Tren personal ( și substantivat , n . ) = tren de persoane , care circulă cu o viteză relativ mică și care oprește în toate stațiile . ( Gram . ) Pronume personal = pronume care desemnează diferitele persoane ( 1 ) și care se declină schimbându - și forma după persoană , număr și caz . ( Gram . ) Mod personal = mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane ( 3 ) . II. S . n . 1. ( Colectiv ) Totalitatea persoanelor ( 1 ) care lucrează într - o întreprindere , într - o instituție , pe un vehicul de transport terestru sau aerian etc . 2. Categorie de lucrători din cadrul unei întreprinderi sau instituții care îndeplinesc o muncă cu același