Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEFĂIMA
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 23 pentru DEFĂIMA.
DEFĂIMÁT , - Ă , defăimați , - te , adj . 1. Bârfit , ponegrit , calomniat , blamat ( 2 ) . 2. ( Rar ) Cu reputație proastă , cu nume
... DENIGRÁ , denigrez , vb . I . Tranz . A ponegri , a defăima
... DETRACTÁ , detractez , vb . I . Tranz . ( Livr . ) A ponegri , a defăima
DIFAMÁNT , - Ă , difamanți , - te , adj . ( Franțuzism ) Care defăimează , defăimător ; compromițător pentru reputația
... batjocură la adresa cuiva , a ocărî pe cineva ; p . ext . a vorbi de rău , a calomnia , a defăima
... INFAMÁ , infamez , vb . I . Tranz . ( Livr . ) A acuza pe nedrept ; a defăima
... persecuta , a asupri pe cineva . 2. A învinui pe nedrept ; a ponegri , a calomnia , a defăima
... PONEGRÍ , ponegresc , vb . IV . Tranz . A vorbi pe cineva de rău ; a bârfi , a defăima
... a degrada , a strica ( prin întrebuințare îndelungată ) . 2. ( Înv . și reg . ) A bârfi , a ponegri , a defăima
... A sta de vorbă ; a discuta , a conversa . 3. Tranz . ( Înv . și reg . ) A ponegri , a defăima
... pânză , o hârtie etc . fără a folosi instrumente tăioase . 2. A ataca pe cineva cu îndârjire , cu răutate ; a defăima