Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DIFERIȚI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 76 pentru DIFERIȚI.

ENERGETIC

ENERGÉTIC , - Ă , energetici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Privitor la producerea și la folosirea diferitelor forme de energie . 2. S . f . Ramură a fizicii care studiază fenomenele produse în sistemele fizice din punctul de vedere al transformărilor de energie dintr - o formă în alta ; ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul surselor și al posibilităților tehnico - economice de exploatare și de utilizare a diferitelor forme de

 

SELECTA

SELECTÁ , selectéz , vb . I . 1. Tranz . A selecționa după un criteriu stabilit . 2. Tranz . A separa , în vederea izolării dintr - o mulțime de obiecte , o serie de obiecte cu anumite caracteristici . 3. Intranz . ( Despre aparatele de radiorecepție și de telegrafie ) A recepționa clar diferitele unde sonore , diferitele posturi de emisiune ; a fi

 

SUBSTRAT

SUBSTRÁT , substraturi , s . n . 1. ( Fil . ) Bază materială a diferitelor proprietăți ale unui obiect ; bază materială unității , a omogenității diferitelor obiecte ; p . ext . conținut . 2. Strat peste care s - a așezat alt strat . 3. Substanță chimică asupra căreia acționează un ferment . 4. Fig . Motiv , cauză adevărată ( dar ascunsă ) a unei acțiuni , a unei întâmplări , a unei porniri

 

ȚIPĂTOR

ȚIPĂTÓR , - OÁRE , țipători , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre glas ) Strident . 2. S . f . Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage . - Țipa ^1 + suf . -

 

ACORDIC

ACÓRDIC , - Ă , acordici , - ce , adj . , s . f . 1. ( Despre sunete muzicale ) Care intră în componența acordului . 2. S . f . Disciplină care studiază diferitele acorduri muzicale . - Acord + suf . -

 

APOSTOL

APOSTOL , apostoli , ( I ) s . m . I. 1. ( În religia creștină ) Nume dat fiecăruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Hristos . 2. Adept și propagator înflăcărat al unei idei , al unei doctrine etc . II. ( La sg . ) Carte de ritual creștin , cuprinzând fapte atribuite Apostolilor ( I 1 ) și scrisorile lor adresate diferitelor persoane și

 

BĂȚ

BĂȚ , bețe , s . n . 1. Bucată de lemn lungă și subțire . 2. Fig . Lovitură cu bățul ( 1 ) . 3. Piesă în formă de vergea , care intră în alcătuirea diferitelor unelte , mașini etc . Bățul ițelor . - Et .

 

BANDĂ

BÁNDĂ^2 , benzi , s . f . 1. Fâșie de stofă , hârtie , de piele etc . cu care se înfășoară , se leagă sau se întărește ceva ; bantă . 2. ( în sintagmele ) Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului . Bandă rulantă ( sau de transport , continuă ) = fâșie lată de piele , de cauciuc , de plăci metalice etc . , pe care se transportă automat materiale sau piese fabricate sau în curs de fabricație ; conveier . Lucru pe ( sau la ) bandă ( rulantă ) = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o banda rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei . Bandă de imagini = peliculă cinematografică . Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum , pe care pot circula în același sens numai un șir de vehicule . Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul . 3. Margine elastică a mesei de biliard . 4. Șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare . 5. Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore . 6. ( în sintagmele ) Bandă ...

 

CALUS

CÁLUS subst . 1. Țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os . 2. Țesut vegetal care se formează pe rănile diferitelor organe ale plantei , cicatrizându -

 

CARLINGĂ

CARLÍNGĂ , carlingi , s . f . 1. Cabină pentru echipajul unui avion , în care stă pilotul și unde sunt instalate comenzile de zbor , aparatele de bord etc . 2. Grindă longitudinală din osatura unei nave , care servește la legarea diferitelor părți ale

 

CARTARE

CARTÁRE , cartări , s . f . 1. Acțiunea de a carta și rezultatul ei . 2. Urmărire pe teren și transpunere , prin semne și prin culori convenționale , pe hărți topografice , a răspândirii și a caracterelor diferitelor elemente din natură ( roci , formațiuni geologice , ape , soluri , animale

 

   Următoarele >>>