Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DIVIN

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 41 pentru DIVIN.

INTUIȚIONISM

INTUIȚIONÍSM s . n . Curent filosofic care opune rațiunii intuiția , concepută ca o facultate analogă cu instinctul , cu simțul artistic sau cu revelația divină , considerând că aceasta ar pătrunde nemijlocit în esența obiectelor . [ Pr . : - tu - i - ți -

 

LITURGIC

... s . f . 1. Adj . Care aparține liturghiei , privitor la liturghie . 2. S . f . Ramură a teologiei care studiază istoria , formele și interpretarea cultului divin

 

LOGOS

... 1. Termen folosit în filozofia materialistă antică pentru a denumi ordinea cosmică , rațiunea cosmică sau destinul , o ipostază a divinității , cuvântul divin

 

MÂNTUI

MÂNTUÍ , m ? ntui , vb . IV . Tranz . și refl . 1. ( Pop . ) A ( se ) salva ( dintr - o primejdie , din robie , de la moarte etc . ) . 2. ( Pop . ) A ( se ) vindeca ( de o boală ) . 3. ( În limbaj bisericesc ) A ierta sau a obține iertarea pentru păcatele săvârșite , a scăpa de pedeapsa divină ; a ( se ) izbăvi , a ( se ) salva . 4. ( Pop . ) A ( se ) termina , a ( se ) isprăvi , a ( se )

 

MĂNĂSTIRE

... unde trăiesc , potrivit unor reguli de viață austere , călugări sau călugărițe ; p . restr . biserică a unei astfel de instituții religioase ; locaș unde serviciul divin

 

MESIANISM

... MESIANÍSM , mesianisme , ( rar ) s . n . Credință în Mântuitorul divin

 

MINUNE

MINÚNE , minuni , s . f . 1. Fenomen ieșit din comun , surprinzător , atribuit forței divine sau altor forțe supranaturale . 2. P . gener . Lucru , fapt , fenomen uimitor , neobișnuit , extraordinar ; minunăție . 3. Lucru cu însușiri excepțional de frumoase , care uimește , produce admirație ;

 

MONOFIZITISM

MONOFIZITÍSM s . n . Doctrină creștină care susține uniunea divină și umană a lui Cristos într - o singură natură . - Monofizit + suf . -

 

NIRVANA

NIRVÁNA s . f . art . ( În religia budistă , în filozofia indiană etc . ) Stare de fericire realizată prin eliberarea de grijile vieții , de suferințe și prin contopirea sufletului individual cu esența divină , cu ajutorul contemplației și al

 

PREAÎNALT

... PREAÎNÁLT , - Ă , preaînalți , - te , adj . 1. ( Bis . ) Care vine de la Dumnezeu ; dumnezeiesc , divin

 

PREASFINȚIT

... PREASFINȚÍT , preasfințiți , adj . , s . m . 1. Adj . Care a primit harul divin

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>