Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DIVIN

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 41 pentru DIVIN.

PREASFINȚIT

... PREASFINȚÍT , preasfințiți , adj . , s . m . 1. Adj . Care a primit harul divin

 

PROROCI

PROROCÍ , prorocesc , vb . IV . Tranz . ( În credințele religioase ) A prezice viitorul , voința divină ; p . gener . a prevedea și a anunța evenimente viitoare ; a profetiza , a prevesti . [ Var . : proorocí vb .

 

SFINȚI

... IV . 1. Tranz . ( Bis . ) A trece pe cineva în rândul sfinților ; a sanctifica . 2. Tranz . ( Bis . ) A trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugăciuni ; a face ca acele obiecte să dobândească un caracter sacru . 3. Tranz . A târnosi ...

 

SFINȚIT

... SFINȚÍT^2 , - Ă , sfințiți , - te , adj . ( Bis . ) 1. Asupra căruia a fost invocat harul divin

 

SLUJBĂ

... sarcină , însărcinare . II. Îndeplinire solemnă de către preot a ritualurilor prevăzute în canoanele bisericești pentru anumite ocazii și sărbători ; oficiere ; serviciu religios , serviciu divin

 

SUFLET

SÚFLET , suflete , s . n . 1. Totalitatea proceselor afective , intelectuale și voliționale ale omului ; psihic . 2. Factor , element esențial al unui lucru , al unei acțiuni etc . 3. ( În filozofia idealistă și în concepția religioasă ) Substanță spirituală care dă omului viață și care este socotită de origine divină și cu esență veșnică . 4. Viață . A avea șapte suflete 5. Persoană , ins , om ; p . gener . orice ființă . 6. ( Pop . ) Suflare , suflu , respirație . Pe nări el scoate suflet puternic . 7. ( În sintagme și expr . ) Copil ( rar fiu ) de suflet = copil adoptiv . A lua de suflet = a adopta un copil . A da de suflet = a - și ceda copilul unei persoane care îl

 

TAINĂ

... ritualuri sau acte de cult din religia creștină ( botezul , căsătoria , spovedania , mirul , împărtășania , hirotonia și maslul ) , prin care credincioșii consideră că li se transmite harul divin

 

TEODICEE

TEODICÉE s . f . Doctrină filozofică - religioasă care încearcă să demonstreze că existența răului , a nedreptății în lume nu infirmă bunătatea divină . [ Pr . : te - o - di - ce -

 

TIPIC

... 1. Formulă obișnuită , stereotipă ; obicei , tradiție , normă , regulă . 2. Carte care cuprinde ansamblul regulilor după care se oficiază slujbele religioase ; normă , regulă pentru oficierea serviciului divin

 

TRINITATE

TRINITÁTE s . f . ( În religia creștină ) Treimea divină ; Sfânta

 

ZEIFICAT

ZEIFICÁT , - Ă , zeificați , - te , adj . ( Despre obiecte , ființe ) Căruia i s - a atribuit putere divină . [ Pr . : ze - i - ] - V.

 

<<< Anterioarele