Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOMINANT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentru DOMINANT.

ARISTOCRAȚIE

ARISTOCRAȚÍE , aristocrații , s . f . Pătură a unei clase sociale sau a unui grup social care se bucură de mari privilegii , datorate originii , bogăției și poziției sale sociale ; p . gener . ( în orânduirea sclavagistă ) clasă socială dominantă , formată din marii posesori de pământ și de sclavi ; ( în orânduirea feudală ) clasă socială dominantă a

 

SUPRADOMINANTĂ

SUPRADOMINÁNTĂ , supradominante , s . f . ( Muz . ) 1. Treapta a șasea a modului major și minor , situată la o sextă superioară față de tonică și la o secundă superioară față de dominantă . 2. Acord construit pe această treaptă . - Supra - +

 

ASERVI

ASERVÍ , aservesc , vb . IV . Tranz . A supune un grup social , un popor , o țară unor interese străine sau unei clase

 

COVÂRȘITOR

... COVÂRȘITÓR , - OÁRE , covârșitori , - oare , adj . Care covârșește ; copleșitoare ; p . ext . foarte mare , dominant

 

DOMINANȚĂ

... DOMINÁNȚĂ , dominanțe , s . f . Însușirea de a fi dominant

 

DOMINATOR

... DOMINATÓR , - OÁRE , dominatori , - oare , adj . ( Rar ) Dominant

 

GRANGUR

GRÁNGUR , granguri , s . m . 1. Pasăre cântătoare migratoare , cu penele galbene - aurii pe corp și negre pe aripi și pe coadă ( la bărbătuș ) ori de culoare verzuie pe corp , cu pântecele alb și aripile sure ( la femelă ) ( Oriolus oriolus ) . 2. ( Peior . ) Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă ( în rândurile clasei dominante ) ; ștab . [ Var . : ( pop . ) gángur , grángor , grángure s .

 

IMPERIU

... IMPÉRIU , imperii , s . n . 1. Stat monarhic care are în frunte un împărat ; împărăție . 2. Teritoriu cuprinzând un stat dominant

 

MISIONAR

MISIONÁR , - Ă , misionari , - e , s . m . și f . Persoană ( de obicei călugăr sau preot ) trimisă să răspândească creștinismul în țări cu altă religie dominantă . [ Pr . : - si -

 

MISIUNE

MISIÚNE , misiuni , s . f . 1. Însărcinare , împuternicire dată cuiva , sarcină de a face un anumit lucru . 2. Grup de persoane ( oficiale ) trimis într - o țară străină cu un anumit scop ( de obicei diplomatic ) ; delegație . 3. Acțiune de propagare a creștinismului în țări cu altă religie dominantă ; instituție religioasă dintr - o asemenea țară , prin care se propagă creștinismul . 4. Rol , rost , datorie , menire . [ Pr . : - si - u - . - Var . : ( 1 , înv . ) mísie s .

 

   Următoarele >>>