Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOTAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 40 pentru DOTAT.

DOTA

DOTÁ , dotéz , vb . I . Tranz . 1. A utila o instituție , o întreprindere etc . cu cele necesare desfășurării activității ; a înzestra . 2. A pune la dispoziția unei instituții sau unei întreprinderi fondurile bănești necesare desfășurării activității . 3. A da dotă unei fete . 4. Fig . A înzestra cu calități intelectuale ,

 

DOTAȚIE

DOTÁȚIE , dotații , s . f .

 

DOTAȚIUNE

DOTAȚIÚNE s . f . v .

 

SATELIT

SATELÍT , sateliți , s . m . 1. Corp ceresc care se rotește în jurul altui corp ceresc , însoțindu - l în cursul mișcării lui de revoluție . 2. ( În sintagmele ) Satelit artificial = corp metalic de forme diverse ( prevăzut cu aparataj ) , lansat de oameni în spațiul interplanetar cu ajutorul unei rachete și care apoi se rotește în jurul Pământului fără a mai avea nevoie de propulsie . Satelit de radioamatori = satelit artificial dotat cu echipament special permițând radioamatorilor stabilirea legăturilor la mari distanțe și la ore precise . Satelit de telecomunicații = satelit artificial dotat cu echipament special care face posibilă realizarea unor canale de telecomunicații , folosite în cercetarea științifică , navigație , comunicații , difuziunea programelor de televiziune etc . Satelit meteorologic = satelit artificial dotat cu echipament special folosit pentru operații de cercetare a întregului înveliș al oceanului aerian și pentru obținerea unor informații specifice din zonele terestre mai puțin

 

ÎNZESTRA

... A da zestre unei fete ( când se mărită ) . 2. A prevedea cu cele necesare o întreprindere , o instituție etc . ; a dota . 3. Fig . A dota

 

DOTAL

DOTÁL , - Ă , dotali , - e , adj . Care ține de dotă , privitor la

 

DOTARE

... DOTÁRE s . f . Acțiunea de a dota , dotație . - V. dota

 

ȘALANJ

ȘALÁNJ s . n . Competiție sportivă periodică , dotată cu o cupă ce se transmite câștigătorului

 

ARMA

... ARMÁ , armez , vb . I . Tranz . 1. A pune mecanismul unei arme ( de foc ) în poziția imediat precedentă descărcării ei . 2. A dota cu armătură o piesă sau un element de construcție din beton pentru a le mări rezistența . 3. A lansa în serviciu ...

 

AUTODOTA

... AUTODOTÁ , autodotez , vb . I . Refl . A - și procura prin mijloace proprii cele necesare activității . [ Pr . : a - u - ] - Auto ^1 - + dota

 

   Următoarele >>>