Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DUDUIE

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru DUDUIE.

DUDUI

DUDUÍ , dúdui , vb . IV . 1. Intranz . ( Despre pământ , clădiri , ferestre etc . ; la pers . 3 ) A se zgudui , a se cutremura , a bubui ( din cauza unor lovituri , explozii etc . repetate ) . 2. Intranz . ( Despre motoare , mașini etc . ; p . ext . despre ateliere , fabrici etc . ; la pers . 3 ) A produce un zgomot sacadat . 3. Tranz . ( Înv . și reg . ) A îmboldi , a îndemna ( la mers ) ; a alunga , a goni . - Formație

 

DUDUIȚĂ

... DUDUÍȚĂ , duduițe , s . f . Diminutiv al lui duduie . - Duduie

 

DUDUIT

DUDUÍT s . n . Faptul de a dudui ; zgomot sacadat ; duduitură , durduit . - V.

 

DOMNIȘOARĂ

... DOMNIȘOÁRĂ , domnișoare , s . f . Termen de politețe pentru o fată ( sau o femeie nemăritată ) ; duduie

 

DUDUITURĂ

DUDUITÚRĂ , duduituri , s . f . Duduit . [ Pr . : - du - i - ] - Dudui + suf . -

 

DURDUI

DURDUÍ , pers . 3 dúrduie , vb . IV. ( Reg . ) 1. Intranz . A dudui ( 2 ) , a hurui . 2. Tranz . fact . A zgudui , a