Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ECHILIBRU

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 60 pentru ECHILIBRU.

BALANSIER

... mecanism ; balansor . Balansier de ceasornic . 2. Bară lungă și subțire utilizată de dansatorii pe sârmă pentru a - și ține echilibrul . 3. Organ de echilibru

 

DEZECHILIBRA

DEZECHILIBRÁ , dezechilibrez , vb . I . 1. Refl . și tranz . A - și pierde sau a face să - și piardă echilibrul . 2. Tranz . și refl . A face să nu existe sau a nu exista echilibre ( între cheltuieli și venituri , între diverse ramuri economice

 

DEZECHILIBRAT

... DEZECHILIBRÁT , - Ă , dezechilibrați , - te , adj . 1. Care și - a pierdut echilibrul , care nu mai are echilibru

 

HIDROSTATIC

HIDROSTÁTIC , - Ă , hidrostatici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a hidromecanicii care studiază legile echilibrului fluidelor și ale corpurilor scufundate în ele . 2. Adj . Care se referă la echilibrul

 

RELAXA

... RELAXÁ , relaxez , vb . I . 1. Tranz . A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic , electric etc . în stare de libertate , acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru . 2. Refl . ( Despre tensiunile mecanice dintr - un corp ) A scădea fără ca să varieze deformația corpului . 3. Refl . și tranz . Fig . A ...

 

STATIC

... care vin de la mușchi , tendoane și articulații . II. S . f . Ramură a mecanicii care studiază sistemele de forțe pentru stabilirea condițiilor de echilibru

 

AEROMECANICĂ

AEROMECÁNICĂ s . f . Ramură a mecanicii care studiază mișcarea și echilibrul gazelor ; mecanica gazelor . [ Pr . : a -

 

AEROSTATIC

AEROSTÁTIC , - Ă , aerostatici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului ^1 și , în general , al gazelor , precum și cu construirea și cu dirijarea aerostatelor . 2. Adj . Care aparține aerostaticii ( 1 ) sau aerostatelor , privitor la aerostatică sau la aerostate . [ Pr . : a -

 

ALUNECA

ALUNECÁ , alúnec , vb . I . Intranz . 1. A - și pierde echilibrul , călcând pe o suprafață lucioasă ( și a cădea , a se prăbuși ) . 2. A se mișca lin , fără a întâmpina vreo rezistență ; ( despre două corpuri aflate în contact ) a se deplasa unul față de celălalt tangențial , fără a se rostogoli ; a se strecura ușor . 3. Fig . A se abate , a se lăsa ispitit ; a greși . [ Var . : lunecá vb .

 

AMEȚEALĂ

AMEȚEÁLĂ , amețeli , s . f . Stare în care omul își pierde simțul echilibrului . - Ameți + suf . -

 

   Următoarele >>>