Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ECOU
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru ECOU.
... ANECOÍD , - Ă , anecoizi , - e , adj . ( Despre încăperi , spații etc . ) Lipsit de ecou
... Despre tunete ; p . ext . despre arme de foc sau alte surse de zgomot ) A produce un zgomot înfundat și puternic , adesea repetat ( prin ecou
... HĂUÍT , hăuituri , s . n . Răsunet prelung , ecou
... Fig . A da impresia că se mai aude , deși vibrațiile au încetat ; a produce rezonanță în sufletul cuiva , a avea ecou
... RĂSÚNET , răsunete , s . n . 1. Sunet puternic ( prelungit prin ecou ) ; p . gener . sunet ; zgomot . 2. Fig . Impresia puternică pe care o face un lucru asupra oamenilor , interes profund și larg pe care îl deșteaptă un ...
... RADIOECÓU , radioecouri , s . n . Radioundă recepționată după emisie , în urma reflexiei ei pe suprafața unui corp ( ceresc ) . [ Pr . : - di - o - ] - Radio ^2 + ecou
... SÚNET , sunete , s . n . 1. Vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche . 2. Vibrație muzicală . 3. Răsunet ; ecou
... hui , a țiui , a bubui . 2. A se umple de sunete prelungi , puternice ( și a le transmite prin ecou
... lucruri în mișcare sau în vibrație ; vâjâit , muget , freamăt , foșnet , huiet . 2. Zgomot mare , gălăgie , vacarm , larmă , vociferare . 3. ( Înv . ) Zvon , știre ; veste . 4. ( Rar ) Ecou