Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EFEMER

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru EFEMER.

EFEMERIZA

... EFEMERIZÁ , efemerizez , vb . I . Tranz . și refl . ( Livr . ) A face să devină sau a deveni efemer . - Efemer

 

EFEMERIDĂ

EFEMERÍDĂ , efemeride , s . f . 1. Efemeră ( 2 ) . 2. ( La pl . ) Notițe ( de ziar sau de calendar ) care arată evenimentele petrecute în aceeași dată în ani diferiți . 3. ( La pl . ) Lucrare , sub formă de tabele , alcătuită cu anticipație de un observator astronomic și în care se indică pozițiile aștrilor și unele fenomene cerești din anul respectiv . 4. Fig . ( La pl . ) Lucruri , gânduri etc . trecătoare ; știri cotidiene de mică

 

FUGĂTOR

FUGĂTÓR , - OÁRE , fugători , - oare , adj . ( Rar ) 1. Care fuge mult sau repede . 2. Care trece repede , care are o existență efemeră . - Fugi + suf . -

 

PIERITOR

... PIERITÓR , - OÁRE , pieritori , - oare , adj . 1. Supus morții , pieirii ; muritor . 2. Care dispare sau se risipește , care nu durează ; trecător , efemer

 

RĂSURĂ

RĂSÚRĂ^3 , răsuri , s . f . Cotă adițională la dări , în țările românești , în sec . XVIII - XIX , din care se făcea plata dregătorilor . - Et . nec . Cf . %rade . % RĂSÚRĂ^2 , răsuri , s . f . 1. ( Bot . ) Măceș . 2. ( Entom . ) Larvă de efemeră . - Et . nec . RĂSÚRĂ^1 , răsuri , s . f . ( Rar ) Răzătură . - Ras ^2 + suf . -

 

RUSALIE

RUSÁLIE , rusalii , s . f . 1. ( La pl . ) Sărbătoare religioasă creștină , cu străvechi origini mitologice , provenind din ritualuri de pomenire a morților , care cade la 50 de zile după Paști . 2. ( În mitologia populară ) Ființă fantastică , asemănatoare cu ielele , reprezentată ca o zână rea , care dezlănțuie furtuni , schilodește pe oameni sau le ia mințile . 3. ( Entom . ) Larvă acvatică a insectei Ephemeride Polingenia , care se găsește mai ales în Dunăre , constituind hrana principală a cegii ; p . ext .

 

TRANZIENT

... TRANZIÉNT , - Ă , tranzienți , - te , adj . ( Livr . ) 1. Tranzitoriu . 2. Care trece ( repede ) ; trecător , efemer

 

VETRICE

VETRÍCE , vetrice , s . f . 1. Plantă erbacee din familia compozeelor , cu tulpina înaltă , cu flori galbene - aurii dispuse în corimb ( Chrysanthemum vulgare ) . 2. ( Entom . ; reg . )

 

VREMELNIC

... VREMÉLNIC , - Ă , vremelnici , - ce , adj . De scurtă durată ; temporar , trecător ; instabil ; efemer

 

VREMELNICIE

VREMELNICÍE s . f . Însușire a ceea ce este vremelnic , faptul de a fi trecător ; existență efemeră . - Vremelnic + suf . -