Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ERETICĂ

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru ERETICĂ.

ERETIC

ERÉTIC , - Ă , eretici , - ce , s . m . și f . ( Adesea adjectival ) Adept , susținător , propovăduitor al unei

 

ANTIHRIST

ANTIHRÍST , antihriști , s . m . ( În creștinism ) Nume dat principiului răului , lui Satana și ereticilor ; p . ext om nelegiuit , pervers , vicios . [ Var . : anticrist s .

 

AUTODAFE

AUTODAFÉ , autodafeuri , s . n . 1. Ceremonie în cursul căreia cei condamnați de inchiziție pentru erezie erau puși să revină la credința părăsită . 2. Ardere pe rug la care erau condamnați , în timpul inchiziției , cei socotiți eretici ; p . ext . acțiune care duce la distrugerea prin foc . [ Pr . : a -

 

CRUCIADĂ

CRUCIÁDĂ , cruciade , s . f . Fiecare dintre cele opt expediții cu caracter militar , întreprinse la îndemnul Bisericii catolice de către seniorii din Europa occidentală în perioada dintre 1096 și 1270 și care , sub pretextul eliberării mormântului lui Cristos de la Ierusalim de sub ocupația musulmanilor , urmăreau , de fapt , o expansiune teritorială , economică și politică ; p . gener . orice expediție militară împotriva unor eretici sau adepților altor religii în evul mediu . [ Pr . : - ci - a - . - Var . : cruciátă s .

 

NECREDINCIOS

... care nu crede în nici o doctrină religioasă ; ateu ; ( om ) care se abate de la dogmele unei religii , în special de la dogmele religiei creștine ; eretic

 

PROCLET

... PROCLÉT , - Ă , procleți , - te , adj . 1. ( Înv . ; adesea substantivat ) Care a fost excomunicat , anatemizat , blestemat ; eretic

 

SPURCAT

... motiv ) nu se pun alimente pentru oameni . 3. Fig . ( Despre oameni și manifestările lor ; adesea substantivat ) Vrednic de dispreț ; mârșav , ticălos . 4. Fig . ( Adesea substantivat ) Eretic