Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ETIC

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 28 pentru ETIC.

EMOTIVISM

EMOTIVÍSM s . n . Școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur

 

ENCICLICĂ

ENCÍCLICĂ , enciclice , s . f . Circulară trimisă de papă tuturor catolicilor , care cuprinde directive oficiale în probleme religioase , etice , sociale sau

 

EPICURISM

EPICURÍSM s . n . Doctrină morală a lui Epicur și a discipolilor săi bazată pe teoria etică a fericirii raționale a individului . [ Var . : epicureísm s .

 

ETNICISM

ETNICÍSM s . n . Tendință a unor grupări literare românești de la începutul secolului al XX - lea de a subordona aspectele etice și estetice celor etnice . - Etnic + suf . -

 

EUDEMONISM

EUDEMONÍSM s . n . Concepție etică și principiu care pune la baza moralei năzuința spre fericire . [ Pr . : e -

 

HEDONISM

HEDONÍSM s . n . Concepție etică potrivit căreia scopul vieții este plăcerea ; cultul

 

INDIVIDUALISM

INDIVIDUALÍSM s . n . 1. Denumire generică pentru concepțiile etice care iau ca punct de plecare individul izolat , independent de societate . 2. Atitudine a celui care subordonează interesele obștești celor personale , care este preocupat exclusiv de propria persoană . [ Pr . : - du -

 

MAXIMĂ

... MÁXIMĂ , maxime , s . f . Enunț formulat concis , exprimând un principiu etic

 

METAMORALĂ

METAMORÁLĂ s . f . ( Rar ) Parte a teoriei etice care studiază principiile fundamentale ale

 

MORAL

... MORÁL , - Ă , morali , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care aparține moralei , conduitei admise și practicate într - o societate , care se referă la morală ; etic ; care este conform cu morala ; cinstit , bun ; moralicesc . 2. Care aparține psihicului , spiritului , intelectului , care se referă la psihic , spirit sau intelect ; spiritual , intelectual . II ...

 

NATURALISM

NATURALÍSM s . n . 1. Curent sau tendință în artă și literatură , care se caracterizează prin observarea riguroasă a faptelor din realitatea obiectivă , prin redarea lor fidelă , prin preferința pentru aspectele urâte , vulgare ale naturii omenești etc . 2. Concepție filozofică care exclude supranaturalul , ridicând natura la rangul de principiu suprem . 3. Teorie etică care întemeiază noțiunea binelui pe un principiu situat în afara moralei ( evoluție biologică , plăcere etc . ) , viața morală fiind o prelungire a celei

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>