Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FALCE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru FALCE.
... servește la prinderea unui obiect , a unui material etc . , la sfărâmarea ori deformarea unui material etc . - Refăcut din fălci ( pl . înv . al lui falce
CROCODÍL , crocodili , s . m . 1. Reptilă uriașă din ordinul crocodilienilor , care trăiește în fluviile din țările tropicale , cu corpul acoperit de plăci osoase , cu coadă lungă și cap alungit , cu fălci lungi și dinți puternici ( Crocodilus niloticus ) . 2. Dispozitiv metalic fixat pe șinele de cale ferată și folosit pentru a transmite comenzile de semnalizare , acționând fluierul locomotivei în mers . 3. Clește cu care , în laborator , se dă dopurilor de plută elasticitatea necesară folosirii lor . 4. Clemă de forma unui cleștișor cu fălci dințate , folosit pentru realizarea unor legături electrice temporare și
MÉNGHINĂ , menghine , s . f . Dispozitiv de prindere a unor piese care urmează să fie prelucrate , alcătuit din două fălci și dintr - un șurub cu manivelă , cu ajutorul căruia se efectuează apropierea și depărtarea fălcilor . [ Var . : minghineá , menghineá s .
CÁPRĂ , capre , s . f . I. 1. Gen de mamifere rumegătoare paricopitate , cu părul lung , cu coarne , mai mari și diferențiate la masculi ( Capra ) ; animal care face parte din acest gen ; p . restr . femela acestui animal . 2. Joc popular românesc , care face parte din obiceiurile practicate de Anul nou și care constă din executarea unor figuri comice de către un personaj mascat cu cap de capră ( I 1 ) care bate ritmic din fălci ; p . ext . personaj mascat astfel ; turca . 3. ( Art . ) Numele unui joc de copii , în care un copil stă aplecat cu mâinile sprijinite pe genunchi , iar ceilalți sar peste el . II. 1. Unealtă de lemn cu patru picioare , încrucișate două câte două , pe care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu ferăstrăul . 2. Sistem de lemne încrucișate care servește la susținerea schelelor de lucru , a unor platforme etc . 3. Scaun ( sau ladă ) care se află în partea de dinainte a trăsurii sau a căruței și pe care șade vizitiul . 4. Aparat de gimnastică pentru sărituri , format dintr - un suport capitonat așezat pe patru picioare , cu înălțimea reglabilă . 5. Arșic de
CLĂNȚĂNÍ , clănțănesc , vb . IV . Intranz . 1. ( Despre dinți ) a se ciocni unul de altul cu zgomot și în mod ritmic ( de frig , de frică etc . ) ; ( despre fălcile animalelor ) a trosni ( la vederea sau la devorarea prăzii ) . 2. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmică a unor obiecte de metal sau de sticlă . 3. Fig . ( Peior . ) A vorbi mereu ; a
CLANȚ , ( 1 ) interj . , ( 2 ) clanțuri s . n . 1. Interj . ( Adesea repetat ) Cuvânt care imită sunetul produs de clanța ușii , de izbirea fălcilor sau a dinților , de țăcănitul foarfecelor , de închiderea cu zgomot a unui capac etc . 2. S . n . Cioc ; p . ext . ( glumeț și peior . ) gură . Expr . ( Înv . ) A ține clanț = a putea face față într - o dispută verbală , într - o controversă cu cineva . -
FĂLCÓS , - OÁSĂ , fălcoși , - oase , adj . ( Adesea substantivat ) Care are fălci
GNATOSTÓM , gnatostomi , s . m . ( La pl . ) Subîncrengătură de vertebrate care au gura cu fălci mobile ; ( și la sg . ) animal din această
MAXILÁR , - Ă , maxilari , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Fiecare din cele două oase ale feței , în care sunt înfipți dinții ; falcă . 2. Adj . Care aparține fălcii , care este în legătură cu
MOPS , mopși , ( 1 ) s . m . , mopsuri , ( 2 ) s . n . 1. S . m . Câine de statură mică , cu capul mare , pătrat , cu botul turtit , cu părul scurt și neted ; buldog . 2. S . n . Clește cu fălci curbate folosit la strângerea țevilor , a vanelor etc . În cadrul operațiilor de