Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FORȚAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 192 pentru FORȚAT.

MOTRICE

MOTRÍCE adj . invar . ( În sintagma ) Forță motrice = forță care produce o mișcare , forță care comandă o mișcare . [ Acc . și :

 

PUHOI

PUHOÍ^2 , pers . 3 puhoiește , vb . IV. Intranz . ( Despre ape curgătoare sau de ploaie ) A curge în cantitate mare , cu repeziciune și forță ; a se revărsa cu putere , a inunda . PUHÓI^1 , puhoaie , s . n . Cantitate mare de apă care curge cu repeziciune și forță ; apă curgătoare umflată de ploi , care se revarsă cu forță ;

 

DINAMIC

DINÁMIC , - Ă , dinamici , - ce , adj . , s . f . I. Adj . 1. ( Mec . ) De mișcare , de forță ; privitor la mișcare , la forță . 2. Plin de mișcare , de acțiune , activ ; care este în continuă ( și intensă ) mișcare , evoluție ; care se desfășoară rapid . II. S . f . 1. Parte a mecanicii care studiază legile mișcării corpurilor ținând seama de masele lor și de forțele care se exercită asupra lor . 2. ( Tehn . ) Raport între valorile maxime și minime ale unui semnal . 3. Dezvoltare intensă , schimbare continuă , bogăție de

 

FORȚĂ

FÓRȚĂ , forțe , s . f . I. 1. Capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort , de a executa acțiuni fizice prin încordarea mușchilor ; putere fizică , vigoare , tărie . 2. Tărie , putere . 3. Persoană înzestrată cu putere și cu energie , care acționează intens într - un anumit domeniu de activitate . 4. ( De obicei la pl . și urmat de determinarea " armată " ) Totalitatea unităților militare ale unui stat ; armată . 5. ( Ec . ; în sintagma ) Forță de muncă = capacitatea de muncă a omului , totalitatea aptitudinilor fizice și intelectuale care există în organismul omului și pe care el le pune în funcțiune atunci când îndeplinește o activitate socială utilă ; p . ext . totalitatea persoanelor care dispun de capacitate de muncă . II. 1. Energie existentă în natură . 2. ( Fiz . ; înv . ) Energie . III. 1. Putere de constrângere , violență . 2. ( În sintagma ) Caz de forță majoră = situație în care cineva nu poate acționa sau proceda așa cum ar dori , din cauza unor împrejurări

 

FORȚA

... FORȚÁ , forțez , vb . I . Tranz . 1. A determina cu forța pe cineva la ceva ; a sili , a constrânge , a obliga . 2. A mânui cu violență un mecanism ...

 

FORȚARE

... FORȚÁRE , forțări , s . f . Acțiunea de a ( se ) forța și rezultatul ei ; silire , spargere , stricare . - V. forța

 

IMPETUOS

IMPETUÓS , - OÁSĂ , impetuoși , - oase , adj . Care dovedește o forță sau se manifestă ca o forță de nestăpânit ; năvalnic , tumultuos . [ Pr . : - tu -

 

NEPUTINȚĂ

... NEPUTÍNȚĂ , neputințe , s . f . 1. Faptul de a nu avea forța , posibilitatea , capacitatea , libertatea de a realiza ceva , de a acționa ; incapacitate ; imposibilitate . 2. Lipsă de putere fizică , de forță , de energie ...

 

NEWTON

... NEWTON , newtoni , s . m . Unitate de măsură pentru forță în sistemul de unități metru - kilogram - secundă , egală cu forța

 

OTUZBIR

... s . n . ( Înv . ) 1. Joc de cărți în care cel ce totalizează treizeci și unu de puncte câștigă partida . 2. ( În expr . ) Cu otuzbirul = cu forța

 

   Următoarele >>>