Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FĂȚUIRE

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru FĂȚUIRE.

FĂȚUITOR

FĂȚUITÓR , - OÁRE , fățuitori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Persoană care fățuiește . 2. S . n . Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn . 3. S . f . Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid ; drișcă . 4. S . n . Cuțit puțin curbat , cu două mânere , care servește , în tăbăcărie , la fățuirea manuală a pieilor . [ Pr . : - țu - i - ] - Fățui + suf . -

 

FĂȚUIALĂ

... FĂȚUIÁLĂ , fățuieli , s . f . 1. Fățuire . 2. Fig . ( Pop . ) Pălmuire ; bătaie dată cuiva ( peste față ) . 3. ( Concr . ) Strat subțire de mortar , bine netezit , care formează fața unei tencuieli . [ Pr . : - țu - ia ...

 

FĂȚUIT

... FĂȚUÍT^1 s . n . Fățuire . - V. fățui . FĂȚUÍT^2 , - Ă , fățuiți , - te , adj . ( Despre obiecte ) Cu suprafața netezită , lustruită , cu aspect frumos ; ( despre suprafața unei construcții ) cu tencuiala netezită . - V ...