Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GLACIAR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru GLACIAR.

AISBERG

ÁISBERG , aisberguri , s . n . Bloc ( mare ) de gheață desprins din calotele glaciare polare , care plutește pe oceane spre zona caldă , influențând clima regiunilor învecinate și stingherind navigația ; ghețar ^2

 

CALOTĂ

CALÓTĂ , calote , s . f . 1. Fiecare dintre cele două părți obținute prin tăierea unei sfere cu un plan . 2. Boltă a cărei suprafață interioară are , în secțiune , forma unui semicerc . 3. Partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere internă ; p . ext . piesă tehnică asemănătoare cu o calotă sferică . 4. Partea de deasupra a unei pălării , care acoperă capul și este mărginită de boruri . 5. ( În sintagma ) Calotă craniană = partea superioară a cutiei craniene . 6. ( În sintagma ) Calotă glaciară = masă de gheață care acoperă porțiuni mari în regiunile polare sau părțile superioare ale munților

 

CONTRAPANTĂ

CONTRAPÁNTĂ , contrapante , s . f . Pantă opusă unei alte pante în cadrul unei văi fluviale sau glaciare , cu formații geologice de durități și vârste

 

CUSTURĂ

CUSTÚRĂ , custuri , s . f . 1. ( Pop . ) Lamă , tăiș de cuțit ; cuțit rudimentar ( fără plasele ) ; cuțit . 2. ( Reg . ) Creastă de munte stâncoasă , ascuțită , zimțată , specifică epocii glaciare . - Et .

 

DRUMLIN

DRÚMLIN , drumline , s . n . Formă de relief de origine glaciară , având un contur eliptic . [ Acc . și :

 

EXARAȚIE

EXARÁȚIE , exarații , s . f . Eroziune

 

GLACIAȚIE

GLACIÁȚIE , glaciații , s . f . Interval rece din perioada glaciară , caracterizat prin dezvoltarea intensă a ghețarilor ; p . ext . proces de intensă dezvoltare a ghețarilor , caracteristic acestui interval . [ Pr . : - ci - a - . - Var . : glaciațiúne s .

 

HORN

HORN , hornuri , s . n . 1. Parte a coșului de fum la o casă , constituită din canalul îngropat în zidărie ( și din porțiunea ieșită în afară prin acoperiș ) ; p . ext . întregul coș de fum al unei case . 2. Partea de deasupra vetrei țărănești prin care trece fumul în pod sau direct afară ; coș ( la clădiri ) . 3. ( Alpinism ) Spațiu îngust dintre doi pereți de stâncă paraleli și înalți . 4. ( Geol . ) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine , care se formează în urma intersectării pereților circurilor

 

POSTGLACIAR

POSTGLACIÁR , - Ă , postglaciari , - e , adj . Care a urmat epocii glaciare cuaternare . [ Pr . : - ci -

 

PREGLACIAR

PREGLACIÁR , - Ă , preglaciari , - e , adj . ( Geol . ) Anterior epocii glaciare cuaternare . [ Pr . : - ci -

 

   Următoarele >>>