Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GLAS

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 69 pentru GLAS.

STRIGA

... animale și păsări ) A scoate sunete sau zgomote caracteristice speciei . II. 1. Tranz . A spune , a enunța ceva cu glas puternic ; a - și exprima cu glas puternic voința . 2. Intranz . A se răsti la cineva , a - i adresa cuiva vorbe aspre ; a - i vorbi cuiva ... chema ( pe cineva ) cu glas tare să vină , să asculte etc . ( spunându - i numele ) . 4. Tranz . A face cunoscut ceva ( anunțând , vestind cu glas tare ) . 5. Tranz . A se adresa cuiva cu un epitet , a denumi pe cineva ; a porecli . 6. Intranz . A ...

 

GLĂSCIOR

... GLĂSCIÓR , glăscioare , s . n . Diminutiv al lui glas ( 1 ) ; spec . glas ( 1 ) de copil ; glăsuț . - Glas

 

GLĂSUȚ

... GLĂSÚȚ s . n . ( Rar ) Diminutiv al lui glas ( 1 ) ; spec . glas ( 1 ) de copil ; glăscior . - Glas

 

ȚIPĂTOR

... ȚIPĂTÓR , - OÁRE , țipători , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre glas ) Strident . 2. S . f . Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage . - Țipa ^1 + suf . - ător ...

 

COBORÎ

... febrei etc . ) . 4. Tranz . A schimba înălțimea glasului , trecând la un registru mai profund ; a vorbi , a cânta cu glas mai puțin intens , mai scăzut . 5. Intranz . și refl . A - și avea originea , a se trage din . . . 6. Refl . Fig . A ...

 

TARE

... Cu forță , cu intensitate , cu putere . 3. ( Pe lângă verbe ca " a vorbi " , " a spune " , " a cânta " etc . ) Cu glas articulat , pentru a fi auzit de cei din jur ; cu glas

 

ÎNCET

... domol . 2. Adj . ( Despre sunete , melodii etc . ) Cu intensitate scăzută , abia auzit . 3. Adv . Fără grabă , domol , binișor , alene ; lin , pe nesimțite . 4. Adv . Cu glas

 

ÎNGÂNA

ÎNGÂNÁ , îng ? n , vb . I . 1. Tranz . A imita , a repeta ( în bătaie de joc ) vorbele , glasul cuiva . 2. Tranz . A rosti sau a cânta ceva încet , șoptit ( și neclar ) ; a murmura , a mormăi . 3. Tranz . și refl . A ( se ) acompania , a ( se ) însoți . 4. Refl . A se îmbina ; a se confunda , a se amesteca . 5. Refl . și tranz . ( Rar ) A ( se ) mișca ușor ; a ( se )

 

ȘOPOT

ȘÓPOT , șopote , s . n . 1. Zgomot ușor produs de curgerea apei , de bătaia vântului , de frunze etc . 2. Zgomot de glasuri care șoptesc ; p . ext . vorbire în

 

ȘOPTITOR

ȘOPTITÓR , - OÁRE , șoptitori , - oare , adj . ( Despre oameni , adesea fig . ) Care vorbește în șoaptă , care șoptește ; ( despre glasul , vorba cuiva ) încet , șoptit ^2 . - Șopti + suf . -

 

   Următoarele >>>