Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru HO

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 18 pentru HO.

HOȚ

HOȚ , HOÁȚĂ , hoți , hoațe , s . m . și f . 1. Persoană care fură . 2. ( Fam . ) Om ștrengar , șiret . - Et .

 

HOȚESC

HOȚÉSC , - EÁSCĂ , hoțești , adj . De hoț . - Hoț + suf . -

 

HOȚI

HOȚÍ , hoțesc , vb . IV . Intranz . ( Rar ) A duce o viață de

 

HOȚIE

HOȚÍE , hoții , s . f . Faptul de a fura , de a trăi din furturi ; faptă săvârșită de hoț , furt ,

 

HOȚIT

HOȚÍT s . n . ( Rar ) Faptul de a hoți . - V.

 

HOȚOMAN

HOȚOMÁN , - Ă , hoțomani , - e , s . m . și f . Augmentativ al lui

 

HOȘTINĂ

HOȘTÍNĂ , hoștine , s . f . V .

 

HOȚEȘTE

HOȚÉȘTE adv . Ca hoții ; p . ext . pe ascuns , pe furiș ;

 

HOȚIȘ

HOȚÍȘ adv . ( Rar ) Hoțește . - Hoț + suf . -

 

HOȚOAICĂ

HOȚOÁICĂ , hoțoaice , s . f . Femeie care fură ;

 

   Următoarele >>>