Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IDENTITATE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentru IDENTITATE.

BULETIN

... 1. ( Urmat de determinări ) Scurt comunicat , raport , anunț sau notă oficială care conține informații de actualitate și de interes public . 2. ( Adesea cu determinarea " de identitate " ) Act oficial care atestă identitatea unei persoane . 3. ( În sintagma ) Buletin de vot = imprimat cuprinzând numele și prenumele candidaților la o alegere , cu ajutorul căruia ...

 

ACT

ACT , acte , s . n . 1. Document eliberat , emis etc . de o autoritate prin care se arată un fapt , o obligație , identitatea cuiva etc . 2. Manifestare a activității umane ; acțiune , faptă , fapt . 3. Diviziune principală a unei opere dramatice , reprezentând o etapă în desfășurarea

 

CONSENS

... CONSÉNS , consensuri , s . n . Înțelegere , acord , identitate

 

CONSIMILITUDINE

... CONSIMILITÚDINE , consimilitudini , s . f . ( Rar ) Asemănare totală , identitate

 

CONSUBSTANȚIALITATE

... CONSUBSTANȚIALITÁTE s . f . Însușire a ceea ce este consubstanțial ; unitate și identitate

 

FORMULĂ

... relații , a unei legi etc . ( care se poate aplica mai multor cazuri particulare ) . 2. Relație alcătuită din litere , cifre și semne matematice , constituind o identitate în care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau ca regulă de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt ...

 

IDENTIFICA

IDENTIFICÁ , identífic , vb . I . Tranz . A constata , a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru ; a

 

IDENTIFICAT

IDENTIFICÁT , - Ă , identificați , - te , adj . Căruia i s - a constatat , stabilit identitatea ; recunoscut . - V.

 

IZOMORFISM

... IZOMORFÍSM s . n . 1. Relație , corespondență între două obiecte , fenomene etc . care au aceeași structură ; identitate de structură . 2. Proprietate a substanțelor cu compoziție chimică diferită , dar cu structură înrudită , de a se prezenta în aceleași forme ...

 

LEGITIMA

LEGITIMÁ , legitimez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( - și ) stabili identitatea pe baza unui document legal . 2. Tranz . A recunoaște unui copil născut în afara căsătoriei drepturile de copil legitim . 3. Tranz . A justifica , a

 

   Următoarele >>>