Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IMPLORA

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru IMPLORA.

IMPLORAȚIE

... IMPLORÁȚIE , implorații , s . f . ( Rar ) Acțiunea de a implora

 

IMPLORAȚIUNE

IMPLORAȚIÚNE s . f . v .

 

IMPLORARE

... IMPLORÁRE , implorări , s . f . Acțiunea de a implora și rezultatul ei ; implorație , rugăminte , cerere stăruitoare , fierbinte , desperată . - V. implora

 

CONJURA

... CONJURÁ , conjúr , vb . I . 1. Tranz . A ruga cu stăruință ; a implora

 

DEPRECAȚIE

DEPRECÁȚIE , deprecații , s . f . Figură retorică prin care este implorat cel pe care vrem să - l înduplecăm ; implorare . [ Var . : deprecațiúne s .

 

IMPLORATOR

IMPLORATÓR , - OÁRE , imploratori , - oare , adj . Care imploră ; care exprimă

 

JURA

... a se blestema ( pentru a întări cele afirmate ) . 3. Tranz . ( Pop . ) A ruga pe cineva cu stăruință ; a implora

 

OBSECRAȚIE

OBSECRÁȚIE , obsecrații , s . f . Figură retorică prin care oratorul imploră ajutorul zeilor sau al oamenilor . [ Var : obsecrațiúne s .